Feţele milosteniei

Smerenia şi dragostea faţă de cei din jur sunt doar două dintre atributele oamenilor cu suflet mare * fie că sunt bogaţi sau mai puţin înstăriţi, cei cărora le pasă de comunitatea în care trăiesc fac minuni din orice * preotul paroh din comuna Ipoteştei este cunoscut pentru pasiunea faţă de monumentele de cult pe care le restaurează * Constantin Bobu a renovat şi un etaj al şcolii din sat, oferă daruri sărmanilor şi îi hrăneşte pe cei flămânzi * a renunţat la salariu încă din 2008 şi nu ia bani la înmormântări sau botezuri * la Rădăuţi, stareţul Mănăstirii Bogdana are în grijă o sută de copii orfani * un preot din Suceava a construit un adăpost pentru oamenii străzii

Comuna Ipoteşti se află la o aruncătură de băţ de municipiul Suceava. Este cunoscută şi pentru oamenii harnici, dar şi prin faptele preotului Constantin Bobu, parohul bisericii din localitate. El nu şi-a mai ridicat leafa de la Arhiepiscopie din anul 2008. A donat banii comunităţii locale. Iarna le cumpără lemne văduvelor, de Paşte şi de Crăciun oferă daruri familiilor sărace, nu ia bani pentru înmormântări şi botezuri, iar atunci când nu slujeşte în biserică „pansează” rănile lăcaşurilor de cult care sunt monumente istorice.
Preotul Constantin Bobu are 42 de ani şi este din comuna Bosanci. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ pentru că aşa i-a dictat inima. De mic, părinţii săi, oameni simpli, dar cu frică faţă de Dumnezeu, l-au dus la biserică. „La noi în casă, regula era foarte clară: Duminica toată lumea mergea la biserică”, ne-a spus părintele.
Veneticul acceptat de comunitatea conservatoare
În urmă cu 21 de ani, Constantin Bobu a ajuns preot paroh al Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Ipoteşti. Pe atunci lăcaşul de cult avea o cu totul altă imagine decât are astăzi. Pictura nu era terminată, geamurile erau şubrede, iar sub pardosea apăruse o ciupercă periculoasă. Încet, cu ajutorul comunităţii, preotul a reuşit să îndrepte toate aceste neajunsuri şi mai mult de atât. Anul acesta va înlocui crucile de pe biserică. A adus din Ucraina altele noi, suflate în aur. „Sunt cruci din titan suflate cu aur. Sunt cinci cruci, dintre care două sunt donaţia familiei mele”, a completat Constantin Bobu.
Când a păşit pragul bisericii sale, comunitatea era extrem de exigentă. „Acum 20 de ani, comunitatea nu accepta un preot care să nu fie din Ipoteşti”, a mai spus părintele, care, prin faptele sale, a reuşit să se apropie de comunitate.

Lemne pentru văduve, şcoală pentru elevi
În zilele de duminică se întâlneşte cu toţi copiii ortodocşilor la biserică, unde predă lecţii de ortodoxie. Îi învaţă pe cei mici ce înseamnă dragostea faţă de Dumnezeu şi dezbate cu ei pildele din Cărţile Sfinte. Şi asta nu este tot. În fiecare iarnă, Constantin Bobu le cumpără lemne văduvelor din parohia sa şi are grijă de cei bolnavi. De Paşte şi de Crăciun cumpără mâncare pentru săraci.
Mai mult, împreună cu reprezentanţii bisericilor penticostală şi baptistă a renovat cea mai mare şcoală din comună, spre bucuria elevilor şi a părinţilor. „Fiecare cult a renovat câte un etaj”, a mai spus preotul.
Promisiuni în faţa lui Dumnezeu
În anul 2000, Constantin Bobu a înţeles că banii din salariu nu-i ajung ca să ajute comunitatea şi să le asigure soţiei şi copiilor săi un trai decent. A mai căutat o sursă de venit şi s-a îndreptat către agricultură, însă a renunţat repede. Apoi şi-a deschis o firmă de construcţii. Vestea a ajuns la urechile lui IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. „În 2009, m-a chemat Înaltul Pimen la birou şi m-a întrebat dacă nu vreau să mă ocup de monumentele Arhiepiscopiei. Eu i-am spus că sunt mic, firmele concurente sunt puternice. Înaltul a spus că-s mic, «dar eşti cu Dumnezeu». Mi-a dat atunci pe mână trei proiecte - gardul şi turnul Mănăstirii «Sfântul Ioan» şi Biserica de la Bălineşti (o localitate de lângă oraşul Siret – n.r.)”, ne-a spus părintele Bobu. În 2010, s-a înscris la doctorat. A vrut să se specializeze în restaurarea monumentelor istorice şi a reuşit. Până acum a “pansat” rănile bisericilor din Sadova, Forăşti, Bosanci, Bălineşti şi ale multor monumente.
Nu de puţine ori s-a întâmplat ca preotul-constructor să doneze materiale pentru lăcaşul de cult pe care-l restaura. „Atunci când îi dai bisericii ceva sau unui sărac, Dumnezeu îţi dă împătrit. Ca preot şi ca restaurator am spus şi mă voi ţine de cuvânt - niciun monument la care lucrez nu va rămâne neterminat. Monumentele la care eu voi lucra le voi termina indiferent de finanţare”, a declarat Constantin Bobu.

Mai mult preot, mai puţin restaurator
Chiar dacă restaurarea monumentelor istorice îi ocupă foarte mult timp, Constantin Bobu este este mai mult preot decât constructor. Nu lipseşte de la slujbele religioase şi nu uită să-şi ajute enoriaşii. Nu este un om bogat, dar consideră că Dumnezeu i-a dat atâta cât are nevoie. Din acest motiv, din 2008 nu-şi mai ridică leafa de la biserică. Banii ajung la comunitate. Preotul susţine că nu percepe nici taxe de cununie sau de înmormântare. „Nu că nu am avut nevoie de bani, dar am vrut să aduc o mică ofrandă pentru ceea ce Dumnezeu mi-a dăruit. Un preot cu gradele mele, am două masterate şi un doctorat, recunoscute de biserică, câştigă un salariu de cel mult 1.200 de lei/lună”, a mai spus preotul. Slujitorul Domnului este bucuros că lasă ceva în urma sa – monumentele istorice ale căror răni le-a pansat şi care vor duce mai departe, în timp, povestea unui neam.

Citeşte şi: Oamenii care au schimbat destinul Sucevei

Oana ŞLEMCO

Stareţul, tată pentru 100 de copii
La Rădăuţi este o altă poveste de suflet scrisă de părintele arhimandrit Iustin Dragomir, stareţul Mănăstirii Bogdana. El a construit Aşezământul de copii „Sfântul Ierarh Leontie” destinat orfanilor şi copiilor din familii dezorganizate. Astăzi, părintele are grijă de peste 100 de copii. Nu este singur, ci are sprijinit de la Direcţia de Asistenţă Socială. Între biserică şi instituţia publică există un parteneriat vechi care dă roade. În urma colaborării, aşezământul de la marginea Rădăuţiului a devenit casă, grădiniţă, şcoală, biserică, în care o mare familie trăieşte frumos. „Orice copil care primeşte un zâmbet trăieşte o clipă de fericire! Pentru copilul care călătoreşte în viaţă pe un drum pustiu, iubirea noastră este mângâierea şi iubirea lui. Puterea de a dărui mereu, fără răsplată, fără laudă, numai din iubire pentru oameni şi pentru faptele ce nu putrezesc precum lucrurile, este, de fapt, taina vieţii noastre”, aşa îşi justifică munca toţi cei care au grijă de micuţi într-un mesajul postat pe site-ul aşezământului.

Preotul care le-a făcut casă săracilor
La Suceava există un alt adăpost pentru oamenii fără de casă. Părintele Minu Mititelu, care slujeşte la biserica „Sfânta Vineri”, a construit un adăpost de noapte pentru cei care nu au un acoperiş deasupra capului. În judeţ nu mai există o astfel de unitate. Casa este populată mai ales pe timp de iarnă. Fiind singura din judeţ, uneori devine neîncăpătoare pentru cei care vor au nevoie de adăpost, de o masă caldă şi de o baie. Părintele este ajutat de Primăria Suceava, însă uneori municipalitatea mai uită să vireze banii promişi pentru plata utilităţilor, iar parohul este nevoie să se descurce aşa cum poate.