Ieşeanul cu peste o mie de copii

Peste o mie de copii din Iaşi, atât din municipiu cât şi din judeţ, nu pot să iasă în afara ţării, să suporte o operaţie cu risc sau să ia alte decizii de răspundere pentru viaţa lor, fără acceptul unui singur bărbat * misteriosul personaj îşi exercită drepturile părinteşti asupra celor peste o mie de copii, de aproximativ 15 ani de zile * nimic nu mişcă în viaţa acestor copii, fără ca el să nu ştie

 La cei 40 de ani ai ei, Daniela C. este bunica unei fetiţe de câteva luni. Fericirea, în cazul ei, a fost mai relativă decât un balon de săpun. Nepoata a venit pe lume împotriva voinţei părinţilor, o mamă prea mică şi lipsită de discernământ şi un tată care nu a recunoscut-o. „Fiica mea a născut la spital şi apoi a plecat. Autorităţile au interpretat ca fiind abandon. M-o sunat pe mine de la Bârnova şi mi-o zis să mă duc să văd de fată, unde îi, ce-o făcut, că or fost sunaţi de la maternitate şi o spus că are copil. Toată lumea mi-o zis să iau copilul, ca să nu rămână abandonat în spital. Am zis că dacă iau copilul şi îi dau răspundere ei, poate aşa o capăt înapoi acasă (pe mamă, n.r.)”, ne-a spus Daniela C. Deoarece nici poliţiştii de la Bârnova, comună pe raza căreia avea mutaţie fiica, şi nici cei de la Secdţia II din Iaşi, pe raza căreia se află maternitatea, nu reuşesc să o găsească pe mamă, bunica începe pe cont propriu o muncă de detectiv. „Încep căutările şi din stânga în dreapta, dau de ea, într-o cameră de cămin de la Gara Internaţională, acolo unde locuia cu concubinul, un infractor din clanul Colac. Am aşteptat vreo 20 de minute până o venit un consumator de etnobotanice şi m-am ţinut de ăla şi m-o dus până la uşa unde erau. Auzindu-mi vocea, nu mi-o deschis”, spune bunica.
Poliţiştii lui Încurcă-lume
Toate acestea se întâmplau pe data de 11 februarie 2016, la 10 zile de la naşterea fetiţei şi abandonarea acesteia în spital. Mai mult, fetiţa nu avea certificatul de naştere făcut nici la trecerea a 10 zile de la naştere. „Văzând că nu-mi deschide, am sunat la Poliţie. Vin cinci proşti de la Poliţia Locală şi sună la uşă. O ieşit fiica mea şi cu ăla, or prezentat buletinele şi poliţiştii or trecut pe lângă mine ca pe lângă un copac. Culmea sorţii, în luna martie îmi vine o amendă de 500 de lei, cum că am deranjat liniştea publică. Atunci, când au venit, am strigat după ei: Domnilor, staţi aşa, că eu v-am chemat pentru altceva!”, dar nici nu m-au băgat în seamă. Probabil că datele mele le-or avut când am sunat la Poliţie, că atunci le-am spus cine sunt”, relatează bunica. Degeaba le-a spus femeia celor cinci „oameni ai legii” că are plângere făcută la DIICOT şi că de abia a reuşit să-şi găsească fiica pe care riscă să o piardă din nou din cauza incompetenţei poliţiştilor sau că un copil abia născut stă abandonat pe un pat de spital. „Atunci nu m-a legitimat nimeni, dar am fost amendată după ce şi-au adus aminte şi au scris amenda de acasă, probabil. Am mai chemat o dată poliţia, tot acolo, la garsonieră, au venit doi poliţişti tinerei, au găsit ţigări fără timbru şi alte produse interzise, l-au sunat pe un şef al lor şi apoi au făcut stânga împrejur, iar eu am rămas la fel ca atunci când i-am chemat. Cu alte cuvinte, cunoaşte lumea mafia asta. Mănâncă multă lume din câştigurile astea ilicite”, a spus Daniela C.
Măsuri de protecţie pentru un copil abandonat
După toate acestea, bunica minorei abandonate face demersurile necesare pentru a scoate minora din spital şi a o trece pe numele ei, apoi se adresează Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Iaşi, în vederea încredinţării copilului în plasament familial. „Am făcut primele demersuri la Bârnova, pentru un dosar de plasament familial, cu atât mai mult cu cât mama a abandonat copilul, iar tatăl nu l-a recunoscut”, a precizat Daniela C. Mama, care acum este plecată din ţară, şi-a dat consimţământul ca minora să rămână cu bunica maternă. Aşa se face că, după întocmirea dosarului la Primăria Bârnova, bunica a fost contactată de psihologul DGASPC Iaşi. „Această angajată mi-a spus că voi primi o alocaţie de sprijin pentru copil, dar că directorul instituţiei va fi reprezentantul legal al lui. Noi nu am avut treabă cu astea până acum, dar viaţa ne oferă de toate. Am întrebat-o ce înseamnă mai concret şi mi s-a spus că domnul director va lua decizii atunci când copilul iese din ţară, când suportă o operaţie şi alte drepturi asupra copilului, până la 18 ani. Noi vrem copilul să fie pe deplin în grija noastră, nu vrem să fim nişte simple bone”, a spus Daniela C. Practic, femeia este agasată de ideea că statul va avea întâietate în măsura de protecţie instituită prin plasamentul familial, în condiţiile în care între ea şi minoră există un grad doi de rudenie. „Nu am conceput niciodată ca statul să fie reprezentant pe un copil de-al meu, din sângele meu, atât timp cât eu sunt în viaţă şi pot să-l cresc. Psihic, îmi este greu să accept aşa ceva. Pe noi, care am fost patru, ne-a crescut tata şi nu a avut statul niciun cuvânt de spus. Este ciudat ca o instituţie a statului să ia decizii asupra copilului, când noi, bunicii, suntem activi şi întregi la minte. În afară de faptul că fetiţa asta e un pansament sufletesc, nu am beneficii de la ea, dar nu pot să o las, că am o răspundere în faţa ei şi trebuie să o ajut măcar un pic cât să zburătăcească, să poată lua ea decizii pentru viaţa ei, să o apăr acum, până o să poată singură. Nu vrem decât o măsură de protecţie pentru copilul ăsta, să stea şi ea, şi noi, liniştiţi”, a spus bunica fetiţei. Dorinţa de siguranţă pentru minoră este cu atât mai mare din partea bunicii materne, cu cât presiunile tatălui care nu şi-a recunoscut copilul, un infractor mărunt din clanul Colac, au devenit din ce în ce mai accentuate. „Acesta nu are niciun drept, nici măcar să vadă minora, atât timp cât în acte nu a recunoscut-o ca fiind copilul lui. El nu figurează în niciun act, deci nu are niciun drept. Singurul lucru pe care poate să îl facă este să se adreseze instanţei, cu o cerere de recunoaştere a paternităţii”, a spus Ion Florin, directorul DGASPC.

Citeste si O noapte in infernul de la Spiridon
Lungul drum spre adopţia unui minor lipsit de ocrotire
Măsurile de protecţie în cazul unui minor se pot institui prin două acte administrative - Hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului şi hotărârea de instanţă. Prima hotărâre se ia atunci când copiii nu pot fi ocrotiţi din motive neimputabile părinţilor şi cu acordul acestora, iar atunci când copiii nu sunt de acord, iar interesul copiilor este periclitat, instanţa ia decizia măsurii de protecţie. În cazul unei hotărâri a comisiei, mama minorului rămâne reprezentantul legal al acestuia. În speţa noastră, o măsură mai sigură pentru siguranţa copilului ar fi adopţia. Pentru această procedură, copilul trebuie să fie declarat adoptabil, înainte de toate, iar pentru asta, mama trebuie să-şi dea acordul la adopţie sau judecătorul să suplinească acordul mamei în cadrul şedinţei de instanţă, în cazul în care se poate demonstra că mama nu este capabilă să-şi ocrotească copilul. O a doua acţiune este evaluarea familiei de adopţie, acesta fiind atributul DGASPC, după care urmează o altă acţiune în instanţă, respectiv încredinţarea adopţiei şi apoi ultima acţiune în instanţă, după trecerea unei perioade cuprinse între 3 şi 6 luni de monitorizare a copilului în familia de adopţie, respectiv încuviinţarea definitivă a adopţiei. „În ce ne priveşte, statul stabileşte, pentru copilul lipsit de ocrotire părintească, câteva măsuri de protecţie. Una dintre măsuri, care este prima pe care o luăm, este acest plasament în familia extinsă, la rude. Când nu se poate, încercăm prin intermediul asistenţilor maternali sau prin plasamentul în centre de zi rezidenţiale. Interesul nostru este ca minorul să crească în familia extinsă”, a declarat Ion Florin. Ca şi ajutor financiar, statul acordă o alocaţie de plasament de 600 de lei pe lună pentru fiecare copil aflat într-o măsură de plasament familial.

Ion Florin, directorul DGASPC Iaşi

Tată legal pentru o mie de copii ai nimănui
Ei bine, într-un astfel de caz, atributul creşterii copilului cade şi în sarcina directorului DGASPC, acesta fiind un fel de părinte cu jumătate de normă, dar cu responsabilitate întreagă. Potrivit reprezentanţilor DGASPC Iaşi, pentru un copil care este părăsit, lăsat fără ocrotire sau care are părinţi decedaţi, se stabilesc drepturile şi obligaţiile părinteşti de către directorul acestei instituţii. „Directorul instituţiei este reprezentantul legal al copilului, pentru că aşa spune legea. Eu am peste o mie de copii asupra cărora îmi exercit drepturile părinteşti. Nici mie nu-mi convine să am o asemenea răspundere, care e imensă, dar instanţa decide, judecătorul. Acesta este obligat să stabilească persoana care exercită drepturile părinteşti”, a declarat directorul DGASPC Iaşi. Practic, dacă cel care are copilul în plasament familial doreşte să plece cu copilul într-o excursie în afara ţării, trebuie să ceară voie directorului DGASPC, care, la rândul lui, trebuie să facă o declaraţie notarială care să poată fi arătată la vamă. „Cu acea hotărâre a instanţei, pe care o va avea atât familia de plasament, cât şi noi, şi cu declaraţia notarială, minorul poate ieşi din ţară. De asemenea, dacă copilul are drepturi patrimoniale, tot eu le exercit”, a mai spus Ion Florin. În afara cazurilor în care nu se impune declaraţie notarială, directorul DGASPC emite dispoziţii de delegare. „Până şi o mică operaţie are nevoie de acordul meu, dar nu o să mă duc eu pentru fiecare copil la spital, ci deleg ocrotitorul, printr-o dispoziţie, să se ocupe în interesul copilului, la paşapoarte, la spital, la şcoală sau la orice instituţie a statului”, a precizat Ion Florin. Nelu PĂUNESCU

600 LEI
Este sprijinul lunar acordat de stat pentru fiecare copil aflat într-o măsură de plasament familial

* * *
„Directorul instituţiei este reprezentantul legal al copilului, pentru că aşa spune legea” - Ion Florin, directorul DGASPC Iaşi

* * *
La nivelul judeţului Iaşi, şi preşedintele Consiliului Judeţean este reprezentantul legal a peste 150 de copii, pe care îi reprezintă în anumite situaţii