Strategiile avocaţilor în lupta cu judecătorii

 Sălile de judecată sunt adevărate arene pentru avocați * ca să îi convingă pe judecători și să câștige procesele, ei apelează la diverse strategii

 

Odată intrați în arena juridică, avocații au n mâini soarta clienților lor. Dincolo de cunoașterea legilor, fundamentul oricărui demers juridic de succes, oamenii în robe și-au dezvoltat diverse tehnici de convingere a magistraților.
Avocații cu experiență spun că e important ca apărătorii să fie sclipitori și în scris, dar și cănd vorbesc. „Un dosar se poate câștiga pe concluzii scrise și îl poți pierde în urma pledoariei din sala de judecată. În fapt, judecătorii citesc concluziile scrise - întâmpinările, cererile reconvenționale și în general orice argumente scrise sunt depuse la dosarul cauzei, își fac o opinie despre caz, iar apoi în sala de judecată o pledoarie dezastruoasă va răsturna situația în defavoarea avocatului vinovat”, crede avocatul Ovidiu Mihai.
De aceea, munca asiduă e cheia. „În mod sigur, pregătirea pledoariei te poate duce la pierderea unei ore de somn, dar te vei simți mult mai bine dacă apari într-o luptă de arme albe cu o bazooka. Dacă adversarul apare cu un argument bun, în acel moment te vei simți egalul său. Dacă partea adversă va bălmăji ceva despre caz, atunci vei avea ocazia să îl surclasezi în mod clar. Ziua în care vei apărea în sala de judecată crezând că este doar un galop de sănătate va fi ziua în care vei avea supriza de a primi întrebări din partea judecătorului la care nu vei putea răspunde în mod pertinent și util clientului tău”, a adăugat apărătorul.
Cum să oferi... satisfacție intelectuală
Cele mai bune sfaturi vin de la cineva care a jucat un dublu rol. Toni Neacșu, fost judecător și acum avocat, a scris chiar o carte pe tema convingerii magistraților. „Scopul fundamental al oricărui avocat este să câștige procesul în care este implicat. Nu poate face acest lucru decât dacă el convinge judecătorul să-i dea dreptate. Întreg succesul profesional și material al avocatului depinde de măsura în care stăpânește eficient mecanismele de comunicare și interacțiune cu instanța”, a spus omul legii. Toni Neacșu atrage atenția și asupra importanței stilului: „Judecătorii nu citesc la fel toate documentele pe care le primesc, observație la fel de banală cum este aceea că avocații nu scriu toți la fel. Unele cereri pot fi înțelese ușor, atrag prin aspectul lor sau prin modul de expunere a argumentelor, oferă satisfacție intelectuală. Altele, dimpotrivă, constituie o adevărată corvoadă să le parcurgi și să desțelenești ceea ce vor să transmită din punct de vedere juridic. Sunt anoste, fade, obscure, respingătoare. Judecătorul nu este o mașină automată de descifrat texte încifrate, nu este o Enigma a criptografiei judiciare”.
Timpul, important în ecuația juridică
Fostul magistrat dă și alte ponturi, vorbind despre marile schimbări ale acestor ani: „Sălile de judecată care au fost martorele pledoariilor celebre ce ne sunt prezentate ca modele la școală au suferit transformări radicale. Mai întâi, a dispărut juriul. În acest moment decizia aparține exclusiv judecătorului, iar nevoile acestuia pentru a-și asuma o decizie sau alta sunt total diferite de cele ale unor nespecialiști. Apoi, desfășurarea lucrurilor în sala de judecată are loc la o viteză mai mare, totul trebuie concentrat și uneori redus la esență. Judecătorii și însuși mecanismul sistemului judiciar evoluează la viteze de neconceput altădată”.
Avocații sunt sfătuiți să privească dincolo de masca autorității judiciare: „Judecătorii sunt supuși greșelii, stresului, obosesc, sunt presați de timp, pot fi extenuați, au griji, pot fi impresionați sau nu. Sunt, previzibil, oameni. Dacă nu-i cunoaștem așa cum sunt, nu-i putem înțelege, iar dacă nu-i putem înțelege, nu le putem oferi ceea ce au nevoie. Ne adresam unor judecători concreți, cu slăbiciuni și virtuți omenești”, a precizat Toni Neacșu.
Fără melodrame!
În fine, emoțiile trebuie ținute sub control: „Nu încerca să-l influențezi ducând situația clientului în zona melodramei. Judecătorul nu poate fi ușor influențat nici apelând la alte trucuri de imagine. Judecătorii nu pot fi ușor mișcați, însă pot fi convinși. Ei înșiși își doresc să fie convinși. Pentru a convinge judecătorul trebuie îndeplinite cel puțin două condiții. Mai întâi, el trebuie să înțeleagă exact ceea ce îi ceri să facă. În al doilea rând, și cel mai important, judecătorul trebuie să fie sigur că, hotărând în sensul pe care tu îl soliciți, procedează în mod corect și că decizia în favoarea ta este soluția juridică cea mai potrivită situației concrete”.
Pledoarii demne de Supernatural
Câteva dintre pledoariile avocaților ieșeni din cazuri celebre ar putea fi disecate de învățăcei. Unii nu se sfiesc să de vina pe victimă, chiar și în cazul unei crime. Așa s-a întâmplat în cazul lui Marius Crudu, cel care și-a ucis iubita, pe Ilinca Gânju:
„Inculpatul este o persoană deosebit de senzitivă şi îl muşcă regretul. Există probleme psihice majore, o natură duală, o genă de care nu e răspunzător cel în cauză. Nu s-au iubit niciodată doi oameni cum s-au iubit aceşti doi tineri. Victima a stat trei ani împreună cu el, nu trei luni. Îl numea pe inculpat spiritul tatălui ei, erau din acelaşi aluat. Trebuia să-şi dea seama de natura lui duală. Ilinca a avut un rol colosal în producerea acestui act, care nu a fost premeditat”.
Cu adevărat ieșită din comun a fost însă pledoaria în celebrul caz Tanacu, unde chiar și Isus Hristos a fost chemat în ajutorul celor patru măicuțe și a preotului care au exorcizat-o pe Irina Cornici până la moarte: „Vă rog să îmi permiteți ca pledoaria mea să meargă paralel pe norme legale, și pe norme de viețuire creștină, monahală, pentru că acești oameni, acești subiecți activi ai infracțiunii aparțin unei comunități determinate, care este guvernată de norme atât laice, civile, constituționale, cât și de cele reglementate de regulamentul de organizare a vieții monahale și fundamentate pe principiile unei vieți creștine lăsate de însuși Mântuitor”.
Din nou, fata ucisă a fost aruncată în boxa acuzaților: „Irina Cornici declara în fața medicului Nu mă lăsați! Sunt stăpânită de demon. Am fost în Iad. Urla ca toate animalele, striga Nu mă lăsați că mă arde, se manifesta într-un mod care să îi îngrozească, manifestări care exteriorizează suferințele fizice și psihice profunde prin care trecea. Această ființă se manifestă ca o copilă normală până ce peste comportamentul său se suprapune elementul de supranatural. Din descrierea faptelor reținem că acest element intervine după momentul împărtășaniei. Toată credința creștină afirmă că a te împărtăși cu nevrednicie reprezinta un mare pericol. Irina conștientizase acest aspect”.
Acestea sunt doar câteva dintre tacticile preferate ale avocaților. Fără îndoială, arsenalul lor este mult mai mare și întotdeauna există și o surpriză ascunsă în mânecă. Iar dacă o bătălie e pierdută, ziua următoare va aduce alte ocazii de a face... pace pentru clienți. Ștefana CZELLER
Alte ponturi
Să fie printre primii în sală și să se destindă discutând cu adversarii, posibili viitori colegi.
Să nu își piardă controlul, să nu intimideze cu limbaj urât sau ridicând tonul.
Să nu citeasă doar de e foaie.
Să asculte cu atenție martorii și să intervină când e cazul.
Să își privească atent în oglindă prestația, pentru a o îmbunătăți.
Să nu vorbească prea repede.
Să nu se sfiască să recunoască atunci când nu știu răspunsul la o întrebare.

* * *

Documentele de arhivă ale Curții de Apel Iași păstrează lucrările unor procese celebre la timpul lor: procesul mișcării separatiste de la Iași , din anul 1866, cel de „atentat la pudoare” ce a fost intentat criticului Titu Maiorescu, mentorul Junimiide către cea care urma să devină doamna Veronica Micle, procesul ce a opus pe genialul poet Mihai Eminescu administrației Bibliotecii Universitare Iași, cele privind mișcarea comunistă, privind rebeliunea legionară din 1941.