Urmele crimei pe mâinile sistemelor inerte

Dragă cititorule,
Află că sunt bine, sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie!

În fiecare zi, în drum spre serviciu, dau de acelaşi semafor buclucaş... atunci zâmbesc a pagubă şi mă gândesc că parte din taxele plătite de mine au ajuns şi pentru acele dispozitive ce funcţionează după o logică înţeleasă poate doar de cei care au negociat şpăgi grase pe spatele celor care plătesc la timp dările şi vor să trăiască decent într-un oraş al unei ţări din Uniunea Europeană. 

Film cu baroni pătaţi care se cred invincibili

Luna trecută, două cunoştinţe au născut într-o maternitate din Iaşi, cu acelaşi medic, în aceeaşi sală, la diferenţă de doar două săptămâni. Unul dintre bebeluşi este perfect sănătos, celălalt s-a ales cu o infecţie intra-spitalicească, iar mama şi fetiţa au mai fost ţinute o săptămână în spital. Ghinion, spun medicii din spital! Da, ghinion, probabil li se trage de la dezinfectanţi. Cum care? Aceia pe care îi au mai toate spitalele din ţară şi despre care, doar datorită unei anchete jurnalistice, am aflat că sunt diluaţi chiar şi de 10 ori. Da, aceiaşi pe care îi plătim tot noi şi pe care medicii îi folosesc, deşi unii ştiu că nu sunt eficienţi. În 2015, cele mai multe infecţii declarate în spitalele din Iaşi au fost la „Sf. Spiridon“, la Neurochirurgie şi la Maternitatea „Cuza Vodă“.

Dar din dar se face Rai

Recent, cel mai mare centru medical din Moldova, Spitalul „Sf. Spiridon“, a parafat noi contracte pe următoarele 12 luni pentru livrarea de dezinfectanţi. Şi ghici ce? Pe lista câştigătorilor era, evident, compania care făcea legea în materie de soluţii diluate – Hexi Pharma. Cei care ar trebui să apere viaţa pacienţilor ridică din umeri... „erau singurii ofertanţi, sunt cei mai buni, nu am avut probleme cu soluţiile“, cam aşa sună răspunsurile celor pe care îi plătim ca să ne ofere servicii decente. Adică cerem să nu fim ucişi ori să plecăm mai bolnavi din locuri în care ar trebui să fim vindecaţi! Oare cerem prea mult? Oare când ne vom trezi şi vom învăţa să ne cerem drepturile pentru care plătim zi de zi?

FRICA şi IUBIREA din sânul Europei

Nimic nu mă irită mai mult, la mine şi la ceilalţi, decât inerţia... lipsa asta de acţiune atunci când ştii că poţi schimba ceva, oricât de mic, iar tu, dacă eşti contribuabil, te gândeşti că reprezinţi doar o picătură într-o masa de nemulţumiri şi nemulţumiţi, iar dacă eşti o rotiţă dintr-un sistem, oricare ar fi el, ridici din umeri şi scoţi în faţă teancul de hârtii care să te acopere. Pentru că, nu-i aşa, sistemul trebuie apărat, deşi nici tu nu mai ştii de ce... pentru că aşa ai fost învăţat... să-şi fie frică de autoritate, oricare ar fi ea, pentru că ai fost îndobitocit când ţi se spunea că nu ai voie să vorbeşti neîntrebat, că întrebările sunt doar pentru părinte/ profesor/ stat, iar tu trebuie să ai doar răspunsuri, iar cele mai bine punctate sunt cele învăţate pe de rost, cele scrise tot de alţii. Aşa creşti un sistem: aplicând frica... de a pierde un loc de muncă, de a pierde beneficiile unei funcţii, de la bani la putere.

Sistemul copy-paste

Însă, întotdeauna, sistemul este format din oameni, iar mulţi dintre ei s-au săturat să stea sub bocanc, complici într-o horă a fricii. Oameni care învaţă, chiar dacă uneori mai greu, care le sunt drepturile şi îndatoririle, care au început să exerseze ieşitul în stradă şi care acum ştiu să spună „Stop!“.

O primă victorie a celor mici, a contribuabililor, este publicarea, ieri, de către Ministerul Sănătăţii a listei cu spitalele în care au fost depistate probleme!