Ajutor pentru cei care stau prost cu nervii

 

Ştiaţi că funcţionarii public sunt obosiţi nevoie mare şi că pentru sudoarea pierdută pe la birouri vor primi şi bani? Aşa spune proiectul pentru modificarea legii privind Statutul funcționarilor publici, adoptat de Parlament în 22 iunie 2016. La nivel naţional cheltuiala ar fi de 3,4 miliarde de lei, atât ar costa tratamentul pentru stresul funcţionarilor publici. Beneficiul nu este şi pentru altă categorie de bugetari (sau o fi, dar nu-l ştim noi) – nu este pentru profesorii care ne învaţă copiii, nici pentru medicii care fac gărzi peste gărzi în lipsa personalului medical, nici pentru cercetători. Ei nu sunt stresaţi la serviciu, nu suferă de epuizare neuropsihică. Nu au griji, nu au probleme, se scaldă în bani şi ori de cîte ori cer ceva Guvernului primesc ochelari roz, să nu mai vadă viaţa în tonuri de gri.

Se pare că statul are bani să liniştească nervii funcţionarilor dar nu are pentru salariile asistenţilor social, pentru indemnizaţiile persoanelor cu handicap, pentru investiţii în şcolile sau dispensarele de la ţară ori pentru transportul olimpicilor în ţările de unde se întorc (pe banii lor) medaliaţi de cele mai multe ori. Nu are bani pentru plata navetei cadrelor didactice, motiv pentru care fug de rup pământul când aud că singurele catedre sunt prin sate, nu sunt bani pentru medicamente ori condiţii mai bune în spitale. Nici pentru manuale nu sunt, sau, mă rog, nu se înţelege pentru cine anume sunt disponibili, nici pentru burse mai mari, nici pentru salarii decente care să-i facă pe oameni să rămână în ţară şi să nu mai bată lumea în lung şi-n lat. Nici pentru aziluri nu sunt parale, de-au ajuns bieţii bătrâni să trăiască din mila publică, nici pentru benzina de la posturile de poliţie comunale, unde infractorii se prind ori cu bicicleta, ori dacă agentul este suficient de suplu şi antrenat la cros.

În schimb, iată că s-ar putea oferi sporuri de epuizare neuropsihică funcţionarilor publici. Dragi oameni mari de la Bucureşti, noi nu spunem că funcţionarii nu muncesc, dar puţini sunt românii care trăiesc în deplină împăcare, care sunt zen clipă de clipă, pe care nu-i afectează nici plata ratelor la bancă, nici a impozitelor, nici prelurile uriaşe ale manualelor ori ale facturilor. Şi ei suferă de epuizare şi nimănui nu-i pasă. Şi ei ar avea nevoie de sprijin şi dacă tot aveţi bani de cheltuit cu tratamentul stresului, eu zic să puneţi la punct un program naţional pentru toţi cei care stau prost cu nervii. Cu siguranţă banii v-ar ajunge doar pentru a scrie listele, ce să mai vorbim despre tratamente...

 

Maura ANGHEL