Caut meseriaş. Ofer recompensă!

 

 

Asta aş fi spus zilele trecute când o avarie la o ţeavă de apă rece mi-a transformat casa într-un lac. După ce m-am zbătut s[ g[sesc un meşter care să repare stricăciunea (provocată de alt meşter căruia i-au plăcut banii şi a făcut treabă de mântuială) am rezolvat problema cu ajutorul unui prieten. Oricât de greu ar părea de crezut, nu am găsit în tot Iaşul o persoană care să ştie să oprească şuvoiul de apă. Nu mai spus că de la firma de utilităţi am fost anunşată că echipa de intervenţi nu lucrează , dar, dacă doresc, îmi dau numărul unui instalator (zău?!!!).

Situaţia mi-a creat o stare de panică generală când am constatat pe propria-mi experienţă cât de gravă este lipsa meseriaşilor şi cât e prost este structurat învăţământul liceal. În fiecare an scoatem pe banză zeci de mii de şomeri, absolvenţi de licee sau facultăţi de care nimeni nu are nevoie. Avem o inflaţie de psihologi, economişti, jurişti, dar nu găseşti pietrari, instalatori ori cazangii. Cei care ştiau meserie au plecat, iar din spate nu mai vine nimeni. Mi-a foarte greu să înţeleg de la Ministerul Educaţiei nu citeşte de loc, dar ansolut deloc, planurile de şcolarizare fiindcă altfel ar pricepe, măcar în al 12-lea ceas, că aruncă bani pe fereastră. Un târg de joburi derulat ieri la Cluj a arătat cât de puţini absolvei reuşesc să îşi găsească de muncă în domeniul în care s-au pregătit. O tânără care spera să lucreze în PR s-a reorientat şi, după un curs de coafură, şi-a găsit de muncă. Mă rog, acum îi spune hair-stylist, dar nu contează ce scrie pe ecuson atâta vreme cât câştigi un salariu. Aşa cum viaţa constrânge pe mulţi să se reprofileze, aşa ar trebui şi ministerul de resort să schimbe planurile de şcolarizare, reformă care trebuie pornită din licee. Desigur, presupune o atentă analiză a pieţei, o relaţie strânsă cu firmele şi cu şomerii, dar până la urmă este o soluţie pentru ca tinerii să nu mai ajungă direct pe listele de plată şa Forţele de Muncă (chiar dacă nu au lucrat o secundă), ci într-un loc de unde, pe baza priceperii lor, pot câştiga bani.

5% dintre şomerii României sunt absolvenţi de studii superioare. Şi totuşi nu există o cifră clară cu privire la numărul absolvenţilor care ajung să profeseze în domeniile studiate. În aceste condiţii, experţii din Educaţie spun că cerinţele de pe piaţa muncii sunt cu totul altele decât ceea ce învaţă tinerii la facultate iar acest decalaj se regăseşte peste tot în lume. Potrivit unui studiu, 40% din studenţii români consideră că facultatea îi va ajuta să dezvolte abilităţile de care au nevoie pentru a face faţă pe piaţa muncii. Însă, 58% din ei consideră că le va fi destul de greu să găsească un job. Nu se spune nimic despre liceeni probabil mergându-se pe ideea că majoritatea vor merge la facultate, dar nu este deloc aşa. În plus, este nevoie de meseriaşi, de zugravi, de instalatori, de sudori, de frezori, de pietrari. Când anunţi astfel de meserii parcă ai vorbi într-o limbă străină, aşa de ciudat sună. În scurt timp, poate vor fi şi scoase din dicţionar.

Ca o soluţie, dacă îmi permiteţi, domnilor care stabiliţi anual numărul de absolvenţi şi specializările an, n-ar fi rău să faceţi o listă cu principalele nevoi de pe piaţa muncii, cu meseriile cele mai căutate, apoi să faceţi şi planurile de şcolarizare. Aţi economisi şi bani, şi dureri de cap legate de absolvenţii de care multă lume nu are nevoie.

Maura ANGHEL