Cine-mparte parte-şi face. Iar societatea tace...

Veste aparent bună:salariile tuturor bugetarilor cresc/au crescut începând cu 1 decembrie. De ce aparent bună? Pentru că, nu-i aşa?, cine s-a fript cu ciorba atâtor promisiuni de circumstanţă suflă prudent şi în iaurtul altor promisiuni, făcute, deloc întâmplător, într-o perioadă pre-electorală. În esenţă, rămâne de văzut dacă:1.această ştire chiar se va confirma (ceea ce ar trebui să se întâmple...sau nu în zilele imediat următoare) şi 2.mărirea va acoperi lipsurile tot mai cronice din buzunarele şi conturile tot mai multor români. Asta cu atât mai mult, cu cât suntem obligaţi să ţinem seama şi de o altă informaţie, de data asta deloc „roz”:euro a înregistrat, la finele săptămânii trecute, o cotaţie medie calculată de BNR la 4,529 lei unităţi în faţa leului, nivel atins ultima oară în ianuarie 2014!
De veşti aparent bune nu s-ar putea spune că ducem lipsă. Astfel, aflăm că, la anul, bugetul Ministerului Sănătăţii va fi mai mare cu 10,43 la sută faţă de 2015, iar cel al Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice va creşte cu circa 10,4 la sută. Teoretic, e ok, dar, dacă ne raportăm, aşa cum e mai mult decât necesar, la realităţi şi necesităţi, realizăm că măririle respective reprezintă doar nişte fărâmituri, cu totul insuficiente pentru a acoperi „foamea” din cele două domenii esenţiale ale societăţii.
Răspunsul mai mult decât previzibil al politicienilor la asemenea raportări ar fi acela că nu sunt bani. Oare chiar aşa să fie?Câtuşi de puţin, şi argumentul cel mai convingător în acest sens este constituit din referirea la câteva cifre din acelaşi buget prevăzut pentru anul viitor. Cifre seci, dar extrem de grăitoare. Banii alocaţi Administraţiei Prezidenţiale sunt cu aproape 40 la sută mai mulţi decât cei din 2015, cei pentru Camera Deputaţilor – cu circa 25 la sută, iar pentru Senat, cu aproape 18 la sută.
Mda, concluzia nu poate fi decât una singură, întâmpinată cu sentimente ce merg de la resemnare la revoltă:bani sunt, dar de ei beneficiază şi vor beneficia, cu prioritate, cei care „fac cărţile”, adică, mai pe înţelesul tuturor, cei care proiectează şi votează bugetele...Deci, mergând mai în profunzime, cei pe care noi, într-un fel sau altul, i-am ales, în mod esenţial, pentru a ne reprezenta şi materializa interesele majore. Cum ar fi cele însemnând o sănătate şi o educaţie bugetate din belşug, de exemplu. În loc de aşa ceva, ne trezim cu supradimensionarea bugetelor alocate unor instituţii precum cele mai sus amintite.
Este o situaţie de natură să îndemne nu doar la meditaţie, ci şi la acţiune din partea societăţii. Acţiune coerentă şi pe termen lung, până la obţinerea celor dorite (şi fireşti, de altfel).Altfel, protestele, ieşirile în stradă şi schimbarea unui guvern cu altul, schimbarea unor figuri cu altele nu vor însemna decât victorii minime şi de etapă, menite, fatalmente, a modifica doar forma, şi nu fondul!
Tăcerea societăţii în faţa bugetului proiectat pentru anul 2016 se va întoarce, nu peste multă vreme, împotriva ei...