Criza bate la uşă. Noi ne facem că n-o auzim

De ce?, se pune întrebarea, referitoare la cea de a doua parte a titlului de mai sus. Simplu, ori pentru că suntem plecaţi de acasă, preocupaţi, cu o frenezie pe cât de inexplicabilă, pe atât de iresponsabilă, să cheltuim bani în fel şi chip, ori pentru că batem pe la porţile băncilor pentru a obţine (noi) credite, fie pentru că, baricadându-ne în locuinţe, ne închipuim că suntem la adăpost de seisme financiare, mai mari sau mai mici. În oricare dintre aceste ipostaze, ne aflăm într-o primejdioasă şi riscantă eroare, dar, cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună, continuăm să avem acest gen de reacţie, deşi semnele existente ar fi de natură a ne schimba, chiar fundamental, comportamentul.
O minimă prudenţă ar trebui să ne oblige a acorda credit specialiştilor în domeniu şi să ne adaptăm, cu cât mai repede, cu atât mai bine, prognozelor şi sfaturilor acestora, deşi asta ar echivala cu neplăcuta operaţiune a strânsului curelei, cu una, două sau şi mai multe găuri.
Încă de la începutul acestui an, o somitate în materie, şi mă refer la Christine Lagarde, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, atrăgea atenţia că „în multe ţări, sectorul financiar are încă slăbiciuni, iar pe pieţele financiare, riscurile sunt în creştere. Toate acestea înseamnă că creşterea economiei globale va fi dezamăgitoare şi inegală în 2016.”.
Şi vreau să subliniez că doamna Lagarde a fost cumva blândă, aşa cum îi impunea funcţia. Royal Bank of Scotland avertiza că 2016 va fi „un an cataclismic”; analiştii de la agenţia Admiral Market prognozau că în 2016 ar putea fi atins apogeul crizei economice, adăugând că „datoriile mari necesită măsuri de austeritate fără precedent şi o invazie de bani de hârtie aruncaţi pe piaţă” (dacă al doilea fenomen s-a materializat, despre cel dintâi, nici pomeneală...). Să respirăm uşuraţi, pentru că toate acestea nu s-au întâmplat, şi să ne continuăm modul de viaţă? Ar fi o mare greşeală. Criza nu s-a manifestat la dimensiunile proorocite, din fericire, arătându-şi doar colţii, dar, din păcate, pregătindu-se să muşte cu nesaţ. Căci, mai aproape de realitate, o analiză întreprinsă de către specialişti de la prestigioasa publicaţie „The Guardian” formulează un verdict la care trebuie să luăm aminte, şi vizavi de care, mai ales, trebuie să luăm măsuri: „economia mondială nu va exploda în 2016, dar va fi aprins un fitil”. Arderea acestuia, pentru cine are urechi de auzit, este perceptibilă şi rapidă. Cât de lung este „fitilul”? Din nefericire, nu prea lung. Declaraţii ale unor oficiali de la o importantă bancă susţin că „este posibil să apară o nouă criză în prima sau a doua decadă din 2017”, adăugând că nu contează dacă va fi prima sau a doua, ci faptul că va fi şi încă foarte curând. Alţi analişti cred că criza mondială de anul viitor va fi mai rea decât cea din 2009. Sau, cum mai plastic, dar la fel de alarmant se exprima un oficial de la Rezerva de Stat din SUA, „noua criză mondială va fi în pantaloni scurţi faţă de cea din 2009”, precizarea că „băncile sunt pregătite deja pentru aceasta” fiind la fel de liniştitoare şi utilă precum intenţia de a da cu tămâie la un muribund. A, dacă exprimarea se referea la dorinţa băncilor de a se salva, atunci e altceva! Sau aproape acelaşi lucru care s-a întâmplat mereu...