Despre mâini magice

Dragă cititorule,
Află că sunt bine, sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie...

După o perioadă mai agitată din viaţa neamului meu, mă întorc la scrisorile despre starea de bine şi speranţă din spaţiul în care locuiesc. Când scriu aceste rânduri probabil ai controlat deja ghetuţele lustruite şi, după faptă şi răsplată, ai dat de bomboane foşnitoare, fructe coapte, cărţi de răsfoit, jucării colorate, şosete călduroase, vărguţe, ori vise împachetate în aşteptare...

Întotdeauna am simţit noaptea în care ajunge Moş Nicolae ca pe una magică. Asta probabil mi se trage din copilărie, de când am şi cea mai prezentă amintire despre acest Moş drag. Sunt născută în Braşov, la poalele Tâmpei. Toată copilăria mea, la începutul lunii decembrie, oraşul era deja sub zăpadă, ceea ce pentru un micuţ asta înseamnă bucurie de nedescris în cuvinte, ci de privit în ochi jucăuşi. Ţin minte că în noaptea aceea, de care îmi aduc aminte frecvent, adormisem. M-a trezit sunetul strident al soneriei de la intrare. Când am ajuns la uşă, mama mi-a spus că m-am trezit prea târziu. Moşul trecuse pe la noi şi lăsase pe preşul de la intrare darurile pentru cei trei iezi ai familiei, dar că se va întoarce la Crăciun şi atunci ne vom întâlni cu el.

În amintirea mea, noaptea aceea a rămas cu cele mai bune dulciuri, cele mai colorate jucării şi un timp petrecut în armonie ca într-o mănuşă caldă. Însă, tot de atunci, am rămas şi cu o nelinişte legată de faptul că nu mă întâlnisem cu cel care ne adusese toate acele pungi şi stări fermecate. De atunci, niciodată nu mă mai pot adormi în noaptea de Moş Nicolae până nu se întâmplă magia asta. În unii ani moşul lasă pungile pe pervazul de la geam, în alţii le pune sub pernă, însă de fiecare dată, mâna magică mă uimeşte. Este Moşul, care pe lângă micile daruri, aduce în viaţa noastră jocul şi surpriza. Cred că mâna magică poate fi a celor dragi de lângă noi, dar şi a noastră. Putem aduce în fiecare zi, nu doar în această perioadă, speranţă, joc şi zâmbet în viaţa celor de lângă noi. Putem deveni spiriduşi şugubeţi în viaţa semenilor noştri!

Peste astfel de mâini magice am dat în ultima perioadă. O primă experienţă care mi-a arătat că în comunitatea asta, ce de multe ori pare cenuşie, se întâmplă lucruri faine ţine de Cercul de Donatori Iaşi. Aici am aflat despre proiectele oamenilor de lângă mine care sunt adresate comunităţii şi care sunt susţinute pentru a prinde viaţă prin donaţii modice.

Al doilea proiect care a intrat în viaţa mea şi care mă face să aştept weekend-urile cu mare nerăbdare ţine de atelierele organizate la Klipa, un magazin de papetărie creativă. Aici, unde mă simt asemeni lui Alice în Ţara Minunilor, învăţ să fac tot felul de lucruri din hârtie colorată. Prima dată când am ajuns acolo m-am simţit ca într-o cutie de bomboane. Este un loc magic, care îmi aduce zâmbetul pe buze şi mă face să visez la o lume de poveste.

Tuturor acestor mâini magice aş vrea să le mulţumesc că există şi că lasă în urmă bucurie! Îmi doresc ca în aceste zile să întâlniţi şi voi mâinile magice aducătoare de zâmbet şi speranţă!

Cu drag de poveste,
Alina STAN