Eu voi continua să urez Crăciun fericit...

Locul acţiunii: SUA. Vremea acţiunii:în zilele noastre, adică în secolul XXI!!! Un judecător din California a interzis expunerea scenei naşterii Mântuitorului (manifestare cu îndelungă tradiţie în oraşul cu pricina), în urma intentării unui proces la adresa bisericii de către o organizaţie atee.
Media şi institutele de specialitate, conectate şi atente la evenimente şi nuanţe, au şi pus de un sondaj. În urma căruia a rezultat că peste 68 la sută dintre americani preferă să adreseze urarea de „Crăciun fericit!”, în comparaţie cu cei doar 32 la sută, care optează pentru formula mult mai vagă şi neangajantă, ba chiar considerată politically correct de „Sărbători fericite!”.Cu toate acestea, mergând contra curentului majoritar, în aceeaşi ţară se înregistrează campanii tot mai intense şi mai vehemente la adresa marii sărbători creştine. Aflăm, astfel, că la o universitate americană (nu-i dau numele, considerând că nu merită onoarea) a fost elaborat un plan în 10 puncte pentru suprimarea Crăciunului, interzicându-se, printre altele, apariţia personajului central, urările, felicitările şi mâncările specifice.
Dar asemenea lucruri, din păcate, nu se întâmplă doar dincolo de Ocean. Un ziarist român, semnalând situaţia, îşi mai spală din păcatele făcute ca efemer politician, subliniind că sărbătoarea Crăciunului „e o ruşine pentru tot mai multe persoane din lumea occidentală”, adăugând că „ruşinaţii” sunt de regăsit nu oriunde, ci mai ales în lumea universitară, în media, în rândul politicienilor reprezentând stânga şi, din nefericire, la nivelul instituţiilor europene. Din ce în ce mai mult, tradiţionala urare de „Crăciun fericit” e înlocuită cu bizara găselniţă „Felicitări de sezon”.
Cui poate folosi o asemenea atitudine?Întrebarea vine din partea mea ca reprezentant al unei generaţii ce a mai trecut prin ceva asemănător, fiind condamnată să aibă, în loc de Moş Crăciun, Moş Gerilă, şi acela decalat ca dată...
În decembrie 90, primul articol pe care l-am scris, ca jurnalist liber la un ziar liber, se referea la sărbătoarea Crăciunului, prilej cu care am rememorat şi un frumos colind, ce ne îndemna ca, la această sărbătoare, să fim buni. Nici prin cap nu-mi trecea atunci că, după trecerea a doar un sfert de secol, voi asista la o nouă ofensivă, de data asta globalistă, nu venind doar dinspre steaua roşie de deasupra Kremlinului, ofensivă vizând acelaşi moment esenţial al creştinătăţii şi umanităţii.
Fără nicio îndoială, sunt trist să constat o asemenea situaţie. Care, în paralel, este şi mai tristă prin comercializarea tot mai evidentă a sărbătorii, ceea ce o face să înceapă, aiurea, încă de prin noiembrie. Dar, în acelaşi timp, nici prin cap nu-mi trece, în ciuda unor simpatii de stânga (determinate mai ales de solidaritatea cu cei săraci, tot mai mulţi şi tot mai fără ajutor şi speranţă), să mă aliniez plutonului care scandează „Felicitări de sezon”.Cât voi mai trăi şi putea scrie, voi continua să urez, aşa cum se cuvine, „Crăciun fericit!”.