Iaşul n-ar trebui să fie cel mai poluat oraş din România. Dar este! (I)

Precum multe alte subiecte din ţara noastră, şi cel care urmează nu este foarte uşor de definit şi analizat, dat fiind lipsa unor informaţii complete şi permanente, situaţie care vorbeşte, în mod absolut revoltător, despre lipsa de transparenţă a autorităţilor din domeniul respectiv.
Ca urmare, ştirile ce apar în presă sunt uneori nu foarte exacte, iar alteori – chiar contradictorii. Astfel, în aprilie 2015, Iaşul era prezentat drept cel mai poluat oraş din ţară. Un an mai târziu, aşezarea de pe Bahlui (adică tot Iaşul, spre a nu se confunda cu Hârlăul, situat pe acelaşi „fluviu”, dar ceva mai la deal), e considerat „al doilea cel mai poluat oraş din România”. A mai trecut un an, iar situaţia a devenit mai ceţoasă; dar, oricum, e limpede (şi trist şi grav”) – conform specialiştilor din afară, deci a Agenţiei Europene de Mediu, „Iaşi, Braşov şi Bucureşti sunt cele mai poluate oraşe din România”, adăugându-se că 1. nivelul de poluare depăşeşte limitele impuse la nivel european; 2. praful favorizează apariţia cancerului. Ceva a adăugat şi ministrul român al Mediului la acea vreme (martie a.c.), care a recunoscut că, date fiind aceste circumstanţe, „cele trei oraşe sunt în procedură de infringement din partea Comisiei Europene!”.
Cele mai importante surse de poluare, la Iaşi, sunt, în ordine: traficul auto, şantierele de construcţii, starea infrastructurii, sursele naturale şi arderea necontrolată (şi ilegală) a deşeurilor.
Politicienii şi guvernanţii, din interese personale, au făcut ca ţara noastră să se transforme într-un cimitir de maşini „vii”, dar extrem de poluante, prin acceptarea importării tuturor jafurilor de autovehicule aruncate de vestici. Cei de la Compania naţională de autostrăzi şi drumuri naţionale nu au permis autorităţilor ieşene să interzică traficul greu prin municipiu, aşa încât acestora nu le-a mai rămas de făcut decât un soi de frecţie la un picior de lemn, adică interzicerea temporară (câte o zi pe săptămână, cât timp se face curăţenie în zona respectivă) a staţionării autovehiculelor pe principalele bulevarde din oraş. În rest, despre locuitorii poluaţi de pe străzile secundare sau de la periferie, cui îi pasă, că doar nu e an electoral?
În permanenţă, datele privind poluarea sunt monitorizate şi prezentate în buletine informative, postate pe internet. Ca şi cum toată lumea ar avea acces la acesta! De ce nu sunt plasate, în cât mai multe locuri din Iaşi, panouri cu indicatorii de referinţă, pentru a şti ce aer respirăm, şi, plecând de aici, cu cine...votăm? Situaţia s-ar putea să fie, însă, şi mai rea decât rezultă din buletinele respective, întrucât, aşa cum recunoaşte agenţia abilitată, dintre cele şase staţii de măsurare a parametrilor, una este închisă din motive tehnice, iar două nu au indici/date specifice pentru a putea calcula indicele general de calitate a aerului.
Situaţia s-ar putea să devină şi mai gravă. Dacă e adevărat, conform informaţiilor apărute în presă şi spaţiul politic, că majoritatea PSD din Consiliul local Iaşi s-ar fi opus achiziţionării a două staţii de epurare a aerului! Să rămâi fără respiraţie la auzul a aşa ceva... Deocamdată, pentru că respiraţia o să-mi revină şi am să continui acest subiect şi cu alte aspecte, mai fiind foarte multe de spus. Şi, mai ales, de făcut!