Între garda civică a internauţilor şi gazeta „Muci şi suspine”

Am păţit-o şi eu, dar mai ales am primit semnale în acest sens de la multe cunoştinţe: există, din păcate, şi în spaţiul reţelelor de socializare, reprezentanţi (de ambe sexe, dar, recunosc, cu obiectivitate, în mod preponderent printre bărbaţi) ai categoriei denumite, generic şi foarte adecvat, „mârlani”. De tot felul, dar, acum, mă refer, îndeosebi, la cei care confundă reţelele amintite cu site-uri sexy/porno.
Ipochimenii cu pricina au manifestările caracteristice puberilor cu coşuri pe faţă, care îşi petrec multă vreme în baie, aducând ofrande zeului Onan, dar nu se mulţumesc doar cu atât. Adică intră pe chatul tău şi, din „prima”, îţi cer numărul de telefon sau, şi mai expeditivi, îţi fac propuneri directe, corespunzătoare poftelor lor primitive şi agresive; în alte cazuri, comit un soi de pseudo-comentarii la unele postări (de regulă, la acelea care le incită simţurile ne-evoluate), concretizate în onomatopee (atât îi lasă stingherul neuron), sau expresii vulgare şi de prost-gust.
Toate acestea au mai multe urmări. De la gustul amar, până la stresul resimţit frecvent, comparabil cu acela generat de aflarea într-o junglă, din care pot oricând să-ţi iasă în faţă şi să te agreseze jivine dacă nu primejdioase, măcar extrem de respingătoare. Şi-ţi pui întrebarea, extrem de firească, de ce şi cum este posibil aşa ceva, şi în secolul XXI, dar mai ales într-un spaţiu destinat, prin definiţie, unor acţiuni pozitive şi constructive, precum comunicarea, solidaritatea, empatia...
Desigur, există unele căi de a scăpa de aceşti agresori/prădători –, de la ştergerea comentariilor, la blocarea intrării pe chat, de la scoaterea din liste până la reclamaţii trimise administratorilor reţelelor sau chiar unor autorităţi.
Problema e că, de regulă, scăpăm noi de ei, dar îşi găsesc, foarte repede, alte victime. Ce s-ar putea face? Deocamdată, îmi vin în minte două posibile soluţii. Prima ar consta în înfiinţarea unui soi de gărzi civice a reţelelor de socializare, formate din voluntari, care să găsească şi aplice metodele de descurajare a agresorilor. A doua, în realizarea, pe un cont, a unei gazete. Nu de perete, ci, adecvat domeniului, de „zid”, propunându-şi, pe cale de consecinţă, şi punerea la zid a celor în discuţie. Cu alte cuvinte, mediatizarea lor, spre a-i şti toată lumea şi a se feri de ei. Nu găsesc mai potrivit nume pentru asemenea gazetă decât, urmând exemplul celebru oferit lui de către Ilf şi Petrov, „Muci şi suspine”. Având în vedere că acelor vizaţi le curg mucii (şi balele), şi că, în urma apariţiei în gazetă, cu certitudine, vor ajunge să suspine. Deşi, mai adecvată în cazul lor, expresia este să scheaune.
Lista cu soluţii poate rămâne deschisă şi discutabilă. Dar, indiscutabilă este convingerea că fenomenul trebuie stopat!