Medicii, şpaga şi goarna sindicală

Impresionantă pledoaria medicilor din ultimele zile pentru majorarea lefurilor. Internetul abundă de mesaje de solidaritate, iar televiziunile au prezentat exemple dintre cele mai lacrimogene, cu tineri debutanţi în sistem, care se plâng că n-au bani de covrig pentru orele petrecute după program şi nici măcar de-un taxi după ce ies din nopţile de gardă. Iar când auzi că un medic primar are un salariu net de 1.200 de lei, atunci mai-mai să le dai dreptate. De unde a pornit însă toată această revoluţie? De la o hotărâre a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-un banal dosar de mită, prin care se stabilea foarte clar că orice atenţie în plic primită de medic în schimbul efectuării unui serviciu se numeşte şpagă, iar beneficiarii, indiferent că vor sau nu, sunt asimilaţi funcţionarilor publici. Personal, nu cred că respectiva decizie este chiar unica din ultimii ani, întrucât medici condamnaţi pentru mită ori primire de foloase necuvenite au mai fost. Întreaga dezbatere care se poartă în aceste zile este însă pentru scoaterea medicilor din categoria funcţionarilor publici, scopul nedeclarat fiind legalizarea şpăgii sau a aşa-numitelor „plăţi informale”. Iar acest lucru nu se poate face de către Justiţie, ci prin modificarea legislaţiei. Ce ar trebui să facă însă legiuitorul în acest caz? Că nu e de-ajuns schimbarea unui cuvânt cu altul şi medicii sunt exoneraţi de pedeapsa pentru primirea de atenţii în plic.
Să nu-şi închipuie acum cineva că medicii sunt asimilaţi categoriei de lucrători prin administraţie, aşa cum te-ar duce cu gândul termenul de funcţionar public. Aşa cum plastic s-au exprimat magistraţii, medicul este considerat în acest caz angajat la stat, aşa cum este pompierul, poliţistul, învăţătorul, lucrătorul de la ghişeul de taxe şi impozite sau, cu voia dumneavoastră, gunoierul. Nu putem pune semnul egal între aceste categorii de lucrători şi nici insinuăm că un medic ar trebui plătit la fel ca operatorul de salubritate. Ba, după cum arată grilele actuale de salarizare, aceştia din urmă ar fi chiar mai bine plătiţi decât purtătorii de halate albe. Pe de altă parte, cum ar fi oare ca fiecare dintre reprezentanţii categoriilor mai sus menţionate să ceară liber la şpagă? Pompierul când îţi salvează viaţa, poliţistul că te apără de hoţi sau învăţătorul, că-ţi educă odrasla? Că fie are nivelul său de pregătire, vechimea şi experienţa care-l recomandă pentru nişte drepturi în plus. Ce uită onorabilii angajaţi la stat este că, deocamdată, au semnat un contract de muncă, prin care s-au angajat să ofere nişte servicii, în schimbul unor sume de bani, mai mici sau mai mari. Şi, deocamdată, pe baza legislaţiei, orice ban pe care-l ceri în plus, este pasibil a fi încadrat în categoria infracţiunilor de corupţie.
Mai departe, poveştile cu covrigul şi banii de taxi sunt pentru înduioşarea naivilor sau pentru adormirea copiilor. Oare medicilor ieşeni, printre altele şi profesori universitari, prinşi că luau câte două mii de euro de la studenţi, la o singură probă de examen, nu le ajungeau banii de mâncare? Dar oare un alt celebru ortoped, bun specialist de altfel, căruia anchetatorii i-au găsit prin birou plicuri de euro, dolari şi ruble primite de la pacienţi, cărora nici el nu le mai ştia numărul, nu avea cu ce să-şi întreţină familia? Luaţi, rogu-vă, la puricat declaraţiile de avere ale multora dintre medicii ieşeni, vedeţi şpagatul pentru diversele stipendii la stat, indemnizaţiile de prin diverse colegii şi federaţii, uitaţi-vă apoi atent printre vilele ridicate pe cele şapte coline ale Iaşului şi s-ar putea să descoperiţi nişte coincidenţe uluitoare. Pentru aceştia nu s-au inventat încă salariile care să-i satisfacă. Oare tinerii medici care s-au asociat pe Facebook nu au de spus nimic despre aceste aspecte?
La momentul vorbirii, Guvernul tocmai anunţă majorarea cu un sfert a salariilor în Sănătate. Din nou, o măsură luată la pauşal, despre ale cărei efecte vom avea timp să vorbim. Goarna sindicală şi-a spus din nou cuvântul, iar politicienii cred că şi-au asigurat pacea socială în prag de alegeri. Din păcate, cred că acesta este doar începutul războiului…