Muzica rock nu e rea!

Da! Aţi auzit bine: muzica rock nu este rea! Nu o spune subsemnatul, ci chiar întâistătătorul BOR, Daniel Ciobotea, care recunoaşte că spre deosebire de alţi înalţi prelaţi, nu prea le are cu muzica. Mărturisirea cu valoare de maximă o aflăm printre alte lamentări ce ţin de salarizarea preoţilor, averile Bisericii şi „marile investiţii” ale clericilor, lansate în urma discuţiilor cu premierul tehnocratul Cioloş, care s-a sucit cu 180 de grade când a auzit că ar putea fi pus pe toacă pentru lipsa de gratitudine bugetară faţă de purtătorii de sutană.
Verdictul pus de patriarhul BOR asupra acestui gen muzical redeschide, dacă vreţi, o dezbatere care s-a încheiat odată cu învestirea în Parlament a Cabinetului Cioloş. Toate problemele evocate de generaţia „Colectiv” au dispărut sub bagheta noilor tehnocraţi, începând de la reformarea clasei politice şi cea administrativă, până la transparentizarea modului în care se sparge banul public. Singurul subiect asupra căruia nu aveam un verdict clar era dacă muzica rock este nocivă sau ba. Căci, în rest, am auzit mai de toate, inclusiv din partea unor feţe bisericeşti sau ale unor personaje omniprezente pe la posturile care îşi construiesc ratingul pe suferinţa oamenilor, precum proaspăt eliberatul din puşcărie Becali: ba că tinerii morţi nu păţeau aşa ceva dacă mergeau la biserică şi nu la petreceri drăceşti în noaptea de Halloween, ori că membrii trupei Goodbye To Gravity cântau o muzică „satanistă”, iar versurile lor nu au făcut decât să le prevestească sfârşitul sumbru. Din astfel de cugetări, ne dăm seama cam cât de benefică este muzica rock pentru societatea românească…
Din păcate, nu am auzit nicio dezbatere în care să se vorbească despre condiţiile în care tinerele trupe de pe la noi sunt obligate să repete şi, mai apoi, să-şi prezinte creaţiile. Că pentru statul român sau pentru primarii de provincie, cultura se reduce la spectacolele la care aceştia sunt parteneri, oferite gratis mulţimii, dar pe sume generoase de la bugetul public, muzica rock nefăcând parte din acest fenomen decât, eventual, la Festivalul Berii sau la zilele oraşului.
Iar în momentul unei tragedii, instituţiile statului, altminteri preocupate de colectarea şpăgii în prag de alegeri, nu fac altceva decât să aplice politica aflată cea mai la îndemână: ce nu putem controla, mai bine închidem!
Eu, unul, am declarat din start că nu închiderea pe bandă rulantă a cluburilor este soluţia! Acesta este, până la urmă, locul în care s-a dezvoltat fenomenul underground, cu cele mai multe creaţii ale sale subsecvente genului mai larg al mult-hulitului rock. Iar odată ce ai ales să intri într-un spaţiu pentru a cânta ori pentru a asista la un concert, nu ştiu ce client îşi pune întrebarea dacă patronul are extinctor sau nu, dacă uşa se deschide spre exterior ori dacă sunt suficiente căi de evacuare. Odată ce pe uşă scrie „Deschis”, înseamnă că o autoritate plătită din banii mei a controlat-o şi i-a dat voie să funcţioneze. Până la urmă, nici The Beatles, nici Rolling Stones, dar nici Nirvana sau Deftones nu ştiu să fi cântat de la începuturi direct în săli mari de concerte, trecând fiecare printr-un propriul purgatoriu underground, până a ieşi în mainstream.
Revenind însă la Colectiv şi la comentariile despre muzica lor, cred că nu trebuie să fii neapărat rocker şi nici fanatic religios pentru a empatiza cu victimele unei tragedii naţionale. Iar sfatul meu, la 40 de zile de revoltă şi apatie „Colectiv”, este următorul: iubiţi-vă artiştii, mergeţi în continuare la concerte şi, înainte de toate, cumpăraţi-le muzica, indiferent că e vorba de un CD sau de descărcarea unei piese de pe net! E modul cel mai potrivit prin care putem arăta că muzica, rock sau de alt gen, nu e rea!