Nu mulţi chemaţi, dar un singur primit în Palatul Roznovanu (I)

Carevasăzică, peste mai puţin de trei săptămâni, vom şti cine este noul primar al Iaşului pentru următorii ani – nu precizez câţi anume, fiindcă nu există siguranţa că mandatul va fi dus la capăt, din câte vedem din ce în ce mai des.
Vor fi nişte alegeri ciudate, despre care, iată, s-a aflat doar cu destul de puţin timp înaintea desfăşurării lor dacă vor fi într-un singur tur sau două. În asemenea circumstanţe, a fost aproape imposibilă stabilirea unei strategii care să aibă reale şanse de succes. Rămânerea în vigoare a primei variante avantajează, fără nicio îndoială, partidele mari (care, la un moment dat, au şi votat în favoarea acestui model, într-o conspiraţie tacită).
Pentru urbea de pe Bahlui, alegerile vor fi încă şi mai atipice. Pe de o parte, prin decapitarea, mai de demult sau mai recent, a liderilor locali ai PNL şi PSD, ceea ce a determinat ca pentru funcţia principală din Palatul Roznovanu să participe personaje din a doua linie. Pe de altă parte, prin faptul că nici dinspre alte formaţiuni politice sau dinspre independenţi nu au fost propuse candidaturile unor personalităţi, de care Iaşul, slavă Domnului, nu duce lipsă, dar care nu se implică şi nici nu sunt motivate în a o face. Aş trimite, iarăşi, la lista monumentalelor nume aparţinând celor care au fost, de-a lungul timpului, primari ai Iaşului, precum Dimitrie Gusti, Nicolae Gane, Vasile Pogor, Petru Poni, adăugând că Iaşul şi cei care îl iubesc ar binemerita continuarea acestei liste...
Desigur, nu e de negat nici concepţia – tot mai actualitate - potrivit căreia, în fruntea unei comunităţi, trebuie să se afle un bun administrator, un bun manager, dar eu, personal, parcă aş opta pentru o personalitate care să se afle în vârful unei structuri administrative extrem de profesioniste şi de oneste în raport cu banul public. Pentru că, spre deosebire de alte localităţi, Iaşul are o personalitate distinctă, care ar trebui să fie reprezentată corespunzător la acest nivel. Spre deosebire de un manager, fie el cât de bun, o personalitate este definită şi de existenţa unei viziuni, unor idealuri, ca să nu mai amintesc de faptul că poate face, extrem de lesne şi de eficient, lobby, recomandându-se doar cu (re)numele de durată, şi nu cu funcţia vremelnică. În fine, e mai greu de crezut că o personalitate s-ar coborî în face tot soiul de maşinaţiuni şi inginerii financiare destinate a-i umple buzunarul, prin deturnarea banilor publici sau încasarea de comisioane oneroase.
Mă rog, asta e teoria. În practică, avem zece candidaţi la Primăria Iaşi, la şansele cărora mă voi referi în editorialul de mâine.