O maladie ce ar putea genera apocalipsa?

Extrase din știri apărute în presă; recent, în SUA: „un medic a deschis focul într-un spital, ucigând o persoană și rănind alte șase; atacatorul s-a sinucis”; și mai recent, tot în SUA: „un bărbat a deschis focul într-un club de noapte și a produs 17 victime”; relativ recent, în România: „un preot de la o parohie din București a fost înjunghiat de un bărbat, după ce acesta, cu câteva ore în urmă, se spovedise la aceeași biserică”.
Rezultatele statisticilor internaționale arată că una din trei femei a fost abuzată fizic sau sexual și una din 20 a fost violată; cel mai rău la acest capitol stau țări considerate etalon de civilizație, precum Danemarca, Finlanda, Suedia. În România, și nu doar la acest capitol, lucrurile stau infinit mai rău. La fiecare 30 de secunde, o femeie este bătută de partenerul ei, iar 3 din 10 au fost agresate fizic, verbal sau psihic, Numărul copiilor abuzați a crescut cu aproape 50 la sută.
Procurorul general din țara noastră a declarat că „gradul de violență din societatea românească a sporit continuu”. Numai anul trecut, infracțiunile de violență între soți au avut ca rezultat 250 de victime, dintre care 50 au fost ucise; victime părinți au fost 143 de persoane, dintre care 22 au decedat, părinții fiind uciși de proprii copii; au existat 238 de victime ale părinților, 34 de copii, dintre care 13 minori, fiind uciși de părinții lor; 50 de copii, dintre care 44 minori, au fost violați de proprii părinți; au fost comise 117 infracțiuni între frați și surori, 30 dintre ele soldându-se cu victime, înregistrându-se și 9 violuri între frați și surori. În fine, România se află pe locul doi în Europa în ceea ce privește violența în școli...
Imagini de coșmar, nu? și sunt doar câteva, într-un ansamblu tot mai mare. Care să fie explicația faptului că percepem lumea de parcă ar fi luat-o razna? Nefiind un domeniu în care să am suficiente cunoștințe, îmi iau îngăduința de a emite doar ipoteza că ar fi vorba de anomie. Definită, în dicționarele obișnuite, drept stare de lipsă a normelor sau valorilor sociale la nivelul individului ori al societății, și caracterizată, în dicționarele medicale, ca absență a respectului pentru legi și reguli specifice diferitelor instituții, și, în același timp, o expresie a unui dezechilibru psihopatic. Conform profesioniștilor, anomia socială (manifestată prin dereglarea și dezintegrarea normelor sociale) generează anomia la nivel psihic, concretizată în frustrare și alienare, și se materializează îndeosebi la indivizii mai fragili interior, precum cei aparținând tinerei generații.
Încă de acum un deceniu și jumătate, un reputat specialist ieșean, dr. Constantin Romanescu, surprindea, extrem de plastic, dar și alarmant, tabloul: „comportamente aberante crescând în ritmul progresiei geometrice, cultivarea violenței și a perversiunilor,...libertatea concepută ca libertinaj, agresivitatea, abandonul familial, comportamentalul aberant în căsătorie și familie, sinuciderile sunt câteva din temele...care produc impresia că societatea actuală se află pe o pantă înclinată ce duce direct către o inevitabilă apocalipsă...”.
De atunci încoace, lucrurile nu au făcut decât să se înrăutățească!