Prigoana primarilor

2014 nu pare a fi deloc un an bun pentru mulţi primari şi funcţionari publici din Moldova. Agenţia Naţională de Integritate s-a pus pe ei, procurorii de la Anticorupţie nu mai prididesc să le vânture birourile, iar judecători să-i suspende.
Motivul este unul vechi de când a apărut omul – lăcomia. Unii au dat iama prin sacul cu bani de la UE, alţii au vrut să se căpătuiască prin fraudă şi tot felul de şmenuieli. De parcă nu le-ar mai ajunge, au umblat cu tot felul de prostii şi te gândeşti cum de mai au curaj să vină în faţa oamenilor şi să spună cât de buni gospodari sunt ei şi câte isprăvi vor face pentru oraşele pe care le conduc. Toţi primarii care în acest an au dat cu subsemnatul ori au cunoscut răcoarea celulelor nu sunt deloc oameni săraci, ba dimpotrivă. Au proprietăţi imense, case frumoase, afaceri pe numele rudelor, ştiu exact cum să învârtă banii ca să le fie bine. Şi banii lor, şi pe ai altora. Şi mai au un punct comun – niciunuia nu-i prieşte puşcăria. De cum au ajuns în arest s-au plâns peste tot că au probleme de sănătate, că nu suportă aerul închis şi nici uniformele vărgate. E greu, frate, ce să-i faci?
Interesantă va fi atitudinea lor după ce vor ieşi de la pârnaie, cum se vor uita ei în ochii oamenilor, cum vor explica faptul că între ei şi un hoţ oarecare nu este diferenţă decât la banii pe care i-au şterpelit? Că nici ei, nici alţi oameni mari puşi în funcţii să aibă grijă de bunăstarea noastră nu sunt ceea ce au promis, au spus, au vrut să arate, dar nu au reuşit fiindcă lăcomia şi caracterul slab i-au dat de gol.
Unii dintre marii oameni care au auzit zornăind cătuşele locuiesc în oraşe mici unde şomajul este cuvântul de ordine. Şi atunci te întrebi cum au reuşit să adune averile fabuloase pe care procurorii le-au luat la puricat şi de care şi UE s-a arătat curioasă? De unde vile şi maşini scumpe în aşezări unde un post de vânzătoare este cel mai mare câştig din viaţa unui om care vede bani doar la alţii ori când i se aminteşte de datoriile la asociaţie sau către stat, sub firma impozitelor neplătite de ani buni. De unde gologanii negri pentru zilele albe la care sperau domniile lor?
Vinovaţi suntem cu toţii că i-am ales, că le-am permis să fure, să ne împroaşte cu noroiul aruncat de bolizii cu care trec pe străzile desfundate şi despre care spun că le vor asfalta cu banii europeni pe care i-au îndesat în buzunare. Ca să nu zică vreodată că au muncit degeaba aşa cum se plâng pensionarii când primesc cupoanele cu firfirei.