Reţelele de socializare – manipulare sau iluzie?

Mărturisesc, am avut un timp îndelungat serioase rezerve faţă de reţelele de socializare. Pentru că nu agreez, cu nici un chip, dorinţa de a fi „la modă”, ca şi plinul de emfază (dar nu şi de adevăr!) principiu conform căruia „cine nu are cont pe reţele... nu există”. Şi din alte motive, pe care nu le mai înşir. Le-am detaliat, inclusiv în acest colţ de pagină, spre sfârşitul anului trecut.
Cu toate acestea, şi convins fiind de valabilitatea unui alt principiu, ce afirmă că „doar proştii nu-şi schimbă părerile”, în urmă cu aproape jumătate de an, am intrat în „rând cu lumea”, parte din curiozitate, parte recunoscând utilitatea respectivei zone internautice într-o comunicare rapidă şi eficientă.
În cele şase luni trecute, m-am manifestat şi ca un simplu om care postează, însă, aproape în permanenţă, în spatele acestuia a stat jurnalistul, care căuta să afle cât mai mult despre acest amplu şi complex fenomen. Întocmirea unui bilanţ prilejuieşte constatarea că am găsit şi lucruri bune, şi mai puţin bune, prima categorie fiind, cantitativ şi calitativ, dominantă.
Nu însă despre aceasta vreau să scriu, ci despre o vagă şi neliniştitoare senzaţie. Anume aceea că parcă-parcă lucrurile nu sunt tocmai în regulă. Pe de o parte, luând în considerare – de ce nu? – scenariul conform căruia aceste reţele ar reprezenta o formă de manipulare, prin oferirea unei supape. Ba, unii comentatori sunt şi mai categorici, asociind reţelele de socializare şi mall-urile şi considerându-le drept metode iniţiate pentru ca lumea să aibă ocupaţie. Cu alte cuvinte, ar fi vorba de o actualizare şi adaptare a vechiului „pâine şi circ”.
E drept că, în conturarea unei asemenea posibile realităţi, complici sunt şi posesorii conturilor. Care se lasă sub semnul comodităţii, considerând că participă doar apăsând pe o ideogramă care semnifică adeziunea, sau distribuind o postare. Sunt gesturi care au importanţa lor, ce nu poate fi negată sau diminuată, dar rămân gesturi virtuale şi atâta tot. Excepţiile, benefice şi lăudabile, sunt constituite din depăşirea graniţei dintre virtual şi realitate, când o persoană sau alta chiar se implică, chiar participă – indiferent că e vorba de prezenţa la o acţiune de protejare a mediului sau de întreprinderea a ceva concret pentru ajutorarea unui seamăn, pentru salvarea unei vieţi.
O altă comoditate este bine reliefată într-o analiză făcută de Mircea Mitruţiu, care subliniază că „... este mai bine pentru succesul individual să existe conexiuni cu o varietate de reţele decât multe conexiuni într-o singură reţea”. Dar câţi dintre noi au timpul şi, mai ales, deschiderea de a proceda astfel, de a-şi alege prieteniile virtuale nu doar după principiul „cine se aseamănă, se adună”, acceptând (măcar pentru a le discuta) şi opinii contrare celor proprii?
Reţelele de socializare reprezintă, fără îndoială, un instrument extrem de important pentru perioada actuală. Depinde, însă, cine şi cum le foloseşte. Mă refer, în egală măsură, la iniţiatori şi utilizatori...