România se îndreaptă vertiginos spre o populaţie de 13 milioane

Puţini dintre noi au băgat de seamă, fie luaţi cu atâtea probleme câte are fiecare pe cap, fie afectaţi de caniculă, că, recent, a fost Ziua Mondială a Populaţiei. Poate, dacă s-ar fi dat liber, ştia toată lumea, dar asta e altă poveste, de spus altă dată...
Şi mai puţin au sesizat că, de ziua cu pricina, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii un comunicat, din care aflăm tot felul de informaţii.
Unele să zicem neutre, cum ar fi aceea că, la 1 ianuarie 2015, populaţia rezidentă a României era de 19,87 milioane de locuitori. Altele, de natură să reitereze dominaţia sexului frumos, nu doar cantitativ, ci şi ca longevitate, ţinând cont că, la aceeaşi dată, el reprezenta 51,1 la sută din totalul populaţiei rezidente, iar durata medie a vieţii femeilor e cu circa 7 ani mai mare decât a sexului tare.
Iar altele, în fine, extrem de triste & îngrijorătoare, fiind vorba, în sinteză, de faptul că fenomenul de scădere a populaţiei din ţara noastră, consemnat în ultimul sfert de veac, va continua, ba chiar se va accentua.
Acum, la acest indicator, ne-am situa undeva la nivelul anului 1966 (ceea ce ar fi echivalent cu dispariţia a două oraşe mici în fiecare an), deci putem vorbi de o nedorită întoarcere în timp de jumătate de secol. Dar nu asta e adevărata dramă, ci aceea că, potrivit prognozelor elaborate de către specialişti în domeniu, în anul 2060 ar fi posibil ca România să ajungă la circa 13 milioane de locuitori, adică aproximativ cu 7 milioane mai puţin ca în prezent! Se poate vorbi, în aceste circumstanţe, de o depopulare masivă. De amintit că, totodată, în acelaşi interval de timp, se prognozează şi scăderea la jumătate a populaţiei tinere a României, concomitent cu aproape dublarea aceleia în vârstă de peste 65 de ani.
Cauzele fenomenului amintit sunt pe cât de bine ştiute – mortalitatea ridicată, rata scăzută a fertilităţii şi natalităţii (aceasta din urmă era, în 1975, de 19,7 născuţi vii la o mie de locuitori, pentru a ajunge, în 2014, la 8,3 născuţi vii!), şi migraţia în alte ţări – pe atât de puţin „interesante” pentru oficialităţi şi, de aici, pe cale de consecinţă, foarte puţin sau deloc combătute prin măsuri adecvate şi, mai ales, de o extremă urgenţă.
Probabil calculul făcut de către politicieni este unul pe cât de simplu, pe atât de cinic: cu cât mai puţini români (în ţară), cu atât mai uşor vor fi aceştia de controlat, de manipulat ş.a.m.d. De notat că, pe fondul scăderii populaţiei, înregistrăm creşterea numărului de politicieni, aşa că rămâne să vedem dacă socoteala lor de acasă se va potrivi cu cea din realitate. Dar aş fi înclinat să pariez că da, aşteptându-mă, în consecinţă, să nu se ia nici un fel de măsuri întru stoparea depopulării României.