Scrisoarea de sub brad

Dragă cititorule,
Află că sunt bine, sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie...

Îţi scriu de lângă brăduţul meu la care mă uit cu ochi de copil. Brodez la scrisoarea asta în lumina de basm ce izvorăşte din bucăţica de copac ce a binevoit să bucure cuibul meu câteva zile şi care îşi va continua povestea în grădina din faţa casei părinteşti...

Aici, lângă brăduţ l-am aşteptat şi anul acesta pe Moş Crăciun, cum o fac în fiecare an de când mă ştiu. Ai putea spune că am crescut şi ar trebui să-mi iau gândul de la el, însă eu insist să CRED. Pentru mine nu e personajul îmbrăcat în roşu, cu barba şi mustăţile pudrate de timp, pe genunchii căruia se aşează piticuţii pentru a-şi înşira dorinţele. Acesta a dispărut din povestea mea în ziua în care am descoperit că sub haina roşie era un om ca şi mine. De atunci, Moşul a devenit o stare, una de drag pentru ceea ce mi se întâmplă...

Starea începe când alergi şi alegi bucurii ce crezi că vor aduce zâmbete pe chipurile celor dragi, când primeneşti casa şi sufletul pentru ziua cea mare, când scoţi cutia îngălbenită în care ai păstrat globuri şi amintiri ce rostogolesc, fără voie, lacrimi. Continuă când colinzi casele celor dragi, când trimiţi gândurile cele pline de speranţă pentru ce va să vie şi să fie, când, îmbujorat, uri de bine şi belşug în noua poveste ce-şi deschide larg poarta...

De lângă brăduţul meu îţi doresc sănătate, linişte şi tot binele în noua poveste ce va ieşi din mâinile tale în noul an!
Cu drag,
Alina Stan

P.S. Aceste gânduri pe care ţi le voi adresa din când în când îţi vor vorbi despre locul în care trăiesc, despre călătoriile mele, întâlnirile importante din viaţa mea şi evenimentele cetăţii pe care eu le consider demne de împărtăşit. Acesta este, cred, singurul mod frumos prin care eu pot exista în viaţa ta. Altul nu cunosc.