Statul român s-a pus a face minuni!

Se apropie, cu paşi repezi, una dintre cele mai mari sărbători ale lumii creştine, prilej cu care, printre altele, putem medita la minunile săvârşite la începuturile acestei religii, precum prefacerea apei în vin, înmulţirea peştilor şi a pâinii, recăpătarea vederii ori a puterii de a merge de către persoane lipsite până atunci de acestea, culminând cu învierea din morţi.
Desigur, toate meditaţiile legate de aceste subiecte ar trebui să fie de natură a ne umple şi mai mult de credinţă şi speranţă, şi, de regulă, aşa se şi întâmplă. În contact direct şi nemijlocit cu realitatea, nu putem evita cu desăvârşire, însă, constatarea că societatea contemporană, din păcate, comite păcatul de a se sustrage legilor şi principiilor creştine. Ba, câteodată, chiar le încalcă într-un mod de neiertat.
Nu avem cum ocoli adevărul că, după trecerea a peste un sfert de secol de la o schimbare fundamentală (cel puţin teoretic) de regim şi ani destul de mulţi de la primirea în UE, România continuă să aibă o mare şi gravă problemă – concretizată în faptul că mai bine de 40 la sută din populaţia ei se află în risc de sărăcie şi excluziune socială.
Cum se manifestă ajutorul sau empatia faţă de acest imens procent din populaţie?Păi, în afară de tot soiul de declaraţii, făcute mai ales conjunctural şi, cu deosebire, în perioadele campaniilor electorale, cele două sunt sublime, dar...lipsesc cu desăvârşire. Până şi o agenţie guvernamentală, menită a monitoriza fenomenul sărăciei şi a propune măsuri de combatere a fost desfiinţată, nu că i-ar fi dispărut obiectul muncii...
De ajutat, oamenii săraci nu sunt ajutaţi. În „schimb”, statul se gândeşte cum să le mai ia un rând de piele, să le mai împovăreze viaţa, şi aşa plină de necazuri. De la 1 ianuarie 2016, de exemplu, persoanele fizice care nu au salariu sau o altă formă de venit vor fi obligate să depună a declaraţie pentru plata contribuţiei de sănătate. Pentru a deveni asigurată, o persoană va trebui să plătească o cotă de 5,5 la sută din valoarea a şapte salarii minime brute. În cazul în care nu vor depune declaraţia cu pricina, românii fără venituri riscă o amendă cuprinsă între 500 şi 1000 de lei.
Reducând întreaga situaţie la esenţe, statul vrea să oblige şi pe cei care nu au venituri să plătească pentru a fi asiguraţi. Cu alte cuvinte, vrea să săvârşească o minune, ţinând cont că pretinde bani de la nişte oameni care nu au!
Mă întreb dacă nu ar fi bine să i se răspundă cu aceeaşi monedă. Anume, mai întâi de toate, statul să fie obligat să asigure venituri la toată lumea, şi abia apoi, logic, să ceară unele şi altele. Problema e că, în zilele noastre, „minunile” pot fi săvârşite doar de către cei care au puterea, nu şi de cei care, periodic, încredinţează această putere unor persoane care le promit marea cu sarea...