Vampirii au ucis Capra cu trei iezi

Citeam deunăzi pe Faceook despre cât de grijulii sunt mamele când vine vorba despre emoţiile copiilor lor. Cum au ele grijă să fie bucuroşi, fericiţi, cum îi învaţă să aibă mereu dreptul la opţiune, cum se preocupă de bucuriile lor mărunte, uitând, de multe ori, de ale lor fiindcă altfel nu pricep de ce postările despre copii sunt pline de căldură iar cele despre bărbaţi, prieteni, şefi, amanţi sau foşti iubiţi clocotesc de venin. Dar fiecare cu ale lui şi bucuroşi le-om citi pe toate şi multe altele când vom mai avea vreme de pierdut.

Un singur lucru n-am înţeles – grija excesivă pentru poveştile româneşti în sensul cenzurii lor. Deodată “Capra cu Trei Iezi” este o poveste horror, iar “Fata Babei şi Fata Moşneagului” un exemplu de exploatare socială. Bietul Creangă a fost trimis la colţul infamiei, iar mamele grijulii la fericirea odraslelor deja l-au pus pe coji de nucă.

Ce le-a supărat pe cucoanele ofticate? Faptul că povestea conţine scene de violenţă – pereţii sunt mânjiţi cu sânge, iar capetele iezilor rânjesc fără viaţă de pe pervaz. Aşa este, aşa a scris Creangă, dar nici Alba-ca-Zăpada nu este o poveste pentru îngeri - şi acolo mama vitregă otrăveşte mărul, iar Cenuşăreasa este o poveste despre sclavagism, despre exploatarea femeii de către familie şi ştiţi bine câte a îndurat biata jună până când prinţul şarmant a găsit-o după ce şi-a pierdut papucul la miezul nopţii. Nu mai spun de Hansel şi Gretel, unde cei mici fug de spaima unei femei care tocmai voia să-i pârpolească la foc mic, ca pe merele caramelizate. Eii, şi dacă tot vorbim despre poveşti, musai trebuie să aduc în discuţie “Jurnalele Vampirilor”, bine vândute şi marchetate. Dar acestea fiind poveşti străine, nimeni nu spune nimic despre ele ştiut fiind obiceiul românului de aprecia absolut orice vine de pe hotare, indferent de cât de prost ar fi. Ce este din bătătura lui nu este bun, stârneşte emoţii negative în copii, incită oamenii mari la violenţă, sporeşte traumele emoţionale şi-i numai bun de aruncat la gunoi. Străin, şi oricât de prost să fie, dar străin! Cu etichetă, am mai vorbit noi despre asta!

E drept că poveştile au vârsta lor şi adună şi anii celui care le scrie, şi vârsta celor cărora le istorisim. Mai clar spus, trebuie să avem grijă cui şi ce povestim ca să nu sară în sus mamele hipergrijulii şi isterizate la gândul violenţei din poveşti, fără a spune nimic despre desenele animate cu păsări de oţel, cu monştri care se transformă, cu limbaj la care s-ar înroşi şi cel mai mare vagabond din cartier. Ce-i drept, copiii trebuie protejaţi de tot ceea ce este rău şi trebuie învăţaţi să trăiască frumos, dar atenţie la atitudinea de cloşcă. Nimeni nu va scoate un învingător din cuibar şi dacă le veţi spune că pe lumea asta totul este lapte şi miere veţi avea surpriza unor adulţi cu mari lipsuri emoţionale. În viaţă există şi bine, şi rău, sunt şi lucruri frumoase, dar şi nedreptăţi. Iar dacă doamnele ofticate de pe Facebook au găsit că poveştile lui Creangă sunt horror, le recomandăm editorilor să le vând cu pătrăţel roşu şi să le spună copiilor să revină la raft la primul şut în fund încasat de la cel mai bun prieten ori de la iubita care tocmai l-a părăsit pentru flăcăul musculos care vinde banane la colţ de stradă şi-l doare-n cot de maniere. El ştie că banii şi tupeul l-au scos din mocirlă şi că în acest mod poate deschide orice uşă, aşa cum fac şi marii oameni ai ţării că nu degeaba înfundă pe rând puşcăriile.