Visez la o Noapte a cărţilor deschise pentru mereu

Pentru cei care nu ştiu, întâmplarea nocturnă de acum două zile, cunoscută sub denumirea de „Noaptea muzeelor”, este un eveniment anual, patronat de prestigioase foruri internaţionale, caracterizat prin aceea că, simultan, mii de instituţii de cultură (anul acesta, peste 3.000, în toată Europa) îşi deschid porţile de seara până în zori. Începutul tradiţiei este fixat în urmă cu 19 ani, la Berlin, continuarea şi amplificarea datorându-se Ministerului francez al culturii, sub genericul „Primăvara muzeelor”. Mai trebuie precizat că translarea evenimentului din spaţiul diurn în cel nocturn, respectiv şi actuala denumire datează de acum 11 ani.

Dacă e să ne referim doar la ţara noastră, putem afirma că şi ediţia din acest an a „Nopţii muzeelor” a constituit un succes inconstestabil, cel puţin dacă ne referim la aspectul cantitativ. ASTRA Sibiu a înregistrat peste 30.000 de vizitatori, peste 15.000 au fost la Palatul Regal din Bucureşti, peste 13.000 la filialele Muzeului municipiului Bucureşti, peste 11.000 la Muzeul Unirii din Alba Iulia, şi, să nu trecem cu vederea, peste 5.000 în Cimitirul Bellu din Capitală, pentru că, nu-i aşa?, de gustibus non disputandum. Tot această ediţie a înregistrat şi premiere – de la inaugurarea Muzeului Municipal Iaşi, la ghidajul audio-video disponibil pe telefoanele mobile.
Ca să vă puteţi face o idee mai exactă privind dimensiunea evenimentului, fac trimitere la estimarea făcută de directorul Muzeului Naţional de Artă, care vorbea despre 15.000 de persoane, în condiţiile în care numărul total de vizitatori într-un an se cifrează la circa 80.000.
Şi instituţiile muzeale ieşene au cunoscut un număr record de vizitatori. Palatul Culturii, de exemplu, în care, în urmă cu o lună, la redeschiderea după renovare, intraseră peste 8.000 de persoane, a înregistrat peste 12.000 de oaspeţi.
Aşa cum am subliniat, însă, mai toate aspectele semnalate mai sus se referă la cantitate. E greu de crezut, mai ales în acest domeniu extrem de important pentru educaţie şi civilizaţie, că se poate face primăvară cu doar o floare – a se citi o acţiune pe an. Pe de altă parte, nici nu pot să subscriu unui titlu apărut în presă, care afirmă că a fost „o noapte în care am devorat cultură cât pentru un an”. Mutatis mutandis, e ca şi cum am prefera temenul de gurmand aceluia de gourmet. Cred că sunt de preferat „raţii” mai mici, dar cu caracter de permanenţă! În fine, ceva asemănător consider că ar trebui – şi ar putea, cu efort din partea editurilor şi a librăriilor – să se întâmple în zona cărţilor, şi nu mai e nevoie să argumentez de ce.
Aşadar, visez, cu ochii deschişi, dar şi speranţă, la o Noapte (urmată de un şir nesfârşit) a cărţilor deschise pentru mereu...