„Aşa cum ne facem prăjituri acasă, putem face şi cosmetice” FOTO

Deşi lucrează în domeniul IT, Iulia Weingold şi-a găsit un loc de joacă în „Lavorator“ * pasiunea pentru prepararea cosmeticelor naturale a cunoscut-o treptat, devenind suficient de puternică încât să se transforme în hobby * fascinată de săpunurile home-made cumpărate de la târguri, ieşeanca a început să realizeze acasă creme de faţă, luciuri de buze, şampoane, parfumuri, săpunuri, fonduri de ten şi multe altele * spune că le-a încercat pe toate şi că a învăţat singură reţetele * migala şi răbdarea de a reuşi nu le are oricine, dar şi-a propus să arate lumii că se poate * aşa au luat naştere atelierele „Lavorator“, unde îi învaţă pe cei interesaţi cum îşi pot crea singuri produsele de care au nevoie.

 

Ce este „Lavorator“?

«Lavorator» este un proiect care a fost finanţat anul trecut de Cercul de donatori Iaşi. Acolo am reuşit să strâng 4.500 de lei, bani meniţi să finanţeze un număr de şase ateliere destinate comunităţii, în care să învăţăm împreună cum se fac cosmeticele naturale. Aşa reuşesc să transmit mai departe pasiunea mea şi să găsesc alţi oameni care au aceeaşi pasiune.

Şi cum ai descoperit această pasiune?

Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile făcute manual, iar cea mai arzătoare dintre ele s-a dovedit a fi crearea de cosmetice naturale. Aici s-au reunit mai multe afinităţi ale mele ca să zic aşa. Plus că atunci când mergeam la târguri vedeam tot felul de săpunuri care arătau foarte bine, produse făcute manual. Şi mereu cumpăram. Îmi plăceau foarte mult şi am spus la un moment dat că dacă oamenii ăştia au putut să facă, eu de ce să nu pot? Am căutat pe internet prima dată cum se face săpunul natural şi de acolo nu m-am mai putut opri.

Să înţeleg că internetul a fost ghid în conturarea unui nou început...

Am găsit reţete pe internet şi pe cele care mi-au inspirat mie mai multă încredere le-am încercat. Abia după prima reţetă, după ce mi-am stins focul acela că trebuie să fac neapărat asta şi am văzut că nu îmi ieşise cum mă aşteptam eu, am început să fac o cercetare mai serioasă, să văd exact cum se creează o reţetă mai bună.

Ţi-ai permis să dai greş?

Da, dar chiar şi acele prime încercări au putut fi folosite, aveau un aspect mai inestetic să spun, au fost anumite lucruri care nu mă mulţumeau, dar se puteau folosi.

Nu a pornit ca o idee de business, dar ar putea deveni?

Ceea ce fac eu nu este o afacere, ci momentan un hobby. E mai mult între prieteni şi cunoştinţe. Eu promovez o activitate pe care o putem face fiecare acasă. Prin atelierele pe care le fac vreau să ne dăm seama că noi nu suntem obligaţi să cumpărăm toate cosmeticele din magazin, să acceptăm formulele impuse de alţii. Aşa cum ne facem prăjiturile acasă, aşa putem face şi cosmeticele. Chiar dacă sunt şi în magazin sau la restaurante şi ne lăsăm uneori la mâna altuia, putem să ni le facem şi singuri. Până acum nu a existat această opţiune. Bunicii noştri făceau săpunuri, dar s-a pierdut obiceiul. Nu e un domeniu atât de intangibil, nu trebuie să fii neapărat chimist sau farmacist ca să le prepari singur acasă.

Dar nu oricine ştie să gătească...

Da, aşa este. Poţi pune mai multă sare, de exemplu, în mâncare şi să devină toxică. Dar lucrurile se învaţă, trebuie foarte multe încercări şi experimente, există informaţie suficientă disponibilă, trebuie doar să ai răbdare, să selectezi, să testezi, să ai curaj şi să descoperi încet, încet ceea ce funcţionează.

Fiecare om pasionat poate să-şi creeze propria reţetă după bunul plac?

La început e indicat să lucrezi cu o reţetă testată de alţii şi încet, încet când prinzi dexteritate şi curaj să îţi faci şi singur reţeta, să o adaptezi pentru preferinţele tale. Tocmai de asta, la fiecare atelier, lumea pleacă acasă cu o reţetă din ce am produs la Lavorator. Este un punct de pornire.

Mai ai loc şi pentru alt tip de produse cosmetice în dulapul personal?

Eu sincer folosesc numai ce îmi fac eu. Dacă primesc ceva cadou nu mă lasă inima să arunc şi le folosesc, dar în rest doar ce prepar eu. Am prietene care îşi fac cosmetice acasă, dar mai şi cumpără, deci nu trebuie să renunţi neapărat la produsele din comerţ.

De câţi bani are nevoie o persoană pentru a folosi numai produse cosmetice făcute acasă?

Depinde câte produse cosmetice foloseşte. Ca să îţi iei toate ingredientele unui şampon, de exemplu, te costă în jur de 100 – 150 de lei, dar din acelea poţi să îţi faci de două sau trei ori. Pe lângă astea îţi cumperi şi ustensilele de lucru, dar asta e o cheltuială fixă, o plăteşti o dată şi eventual doar dacă spargi un pahar sau un termometru le mai înlocuieşti. Astea costă în jur de 100 de lei. Sunt însă persoane care îşi comandă o dată şi apoi renunţă. Pentru ele e o investiţie proastă ca să zic aşa, dar măcar au experimentat, au văzut cum e.

De ce aleg să renunţe?

Uneori din lipsă de timp, alteori pentru că au crezut că vor avea răbdarea necesară, dar au descoperit că e prea migălos. Sau nu le-a ieşit din prima şi se descurajează.

 

„Odată ce te prinde microbul nu te mai laşi. E un hobby şi aşa se întâmplă cu hobby-urile“- Iulia Weingold

 

Cât timp durează realizarea unui săpun home-made?

Două ore. Atât durează doar procesul în sine. Dar nu îl poţi folosi imediat, aştepţi între 3 şi 6 săptămâni ca să îl poţi folosi, el trebuie să se usuce, să se întărească.

Ce tipuri de produse ai realizat până acum?

De trei ani de când am început am făcut aproape tot ce se poate, mai puţin vopsea de păr. Nu am găsit încă o posibilitate să o fac. Sau machiaje speciale, cum este tuşul de pleoape sau rimelul. Ele se pot realiza, dar nu am aprofundat eu încă aşa cum trebuie.

Pe lângă timp, câţi bani ai investit în pasiunea ta?

E greu de estimat, problema este că odată ce te prinde microbul nu te mai laşi, e ca atunci când te apuci de fotografie. Şi cu asta m-am «ruinat» puţin. Îţi trebuie şi ustensila aia şi uleiul ăla care se găseşte numai în Germania şi costă nu ştiu câte milioane un litru. Începi să îţi doreşti să experimentezi lucruri care sunt din ce în ce mai greu de obţinut, poate chiar şi mai scumpe, iar costurile cresc. E un hobby şi aşa se întâmplă cu hobby-urile.

Te gândeşti să-i recuperezi din vânzări?

Asta încerc să fac acum, să reuşesc să continui experimentele fără a mă ruina de tot, să îmi acopăr cât de cât cheltuielile din ceea ce dau prietenilor sau cunoştinţelor. Un săpun de 100 de g poate ajunge la 10 lei, iar o cremă în jur de 30 de lei, dacă este de 30 de ml. Sunt şi produse mai scumpe, depinde de costul ingredientelor. O cremă poate fi doar dintr-un ulei, apă şi emulsifiant şi atunci nu ai de ce să iei un preţ foarte mare, dar dacă pun nişte ingrediente speciale, rare, scumpe, deja costurile cresc. Nu îmi permit să fac prea multe cosmetice odată, nu fac stocuri, nici de ingrediente, merg mai mult pe ideea de produse personalizate. Clientul îmi spune ce îşi doreşte şi beneficiază de o cremă proaspătă imediat ce a fost preparată.

Ai ţinut şirul produselor vândute de-a lungul timpului?

Nu am făcut o socoteală. Ştiu că m-a întrebat un amic de-al meu dacă nu vreau să îmi vândă el săpunurile. Am fost super încântată şi l-am întrebat cum facem, iar el mi-a spus să îi spun câţi paleţi de săpun pot să îi livrez pe lună. Atunci afacerea a picat, nu am făcut calcule, dar în niciun caz produsele vândute de mine nu se contorizează în paleţi.

Sunt conştienţi oamenii de beneficiile cosmeticelor naturale? Ştiu ce caută?

Produsele sunt cumpărate pentru că sunt aspectuoase, hand-made, ambalate drăguţ şi, deocamdată, mai puţin din convingere că ştiu că ele aduc nişte beneficii în plus. Asta încercăm şi la ateliere să facem pentru că există foarte mult marketing care nu este întotdeauna foarte onest în privinţa produselor cosmetice. Multe ingrediente sunt supra promovate cu nişte calităţi pe care de fapt ele nu le au. Asta e avantajul produselor făcute acasă. Omul îşi poate alege ingredientele singur. Dacă îi place aloe vera sau nu ştiu care ulei poate să aibă garanţia că preparatul are cantitatea care trebuie. Aşa poate într-adevăr vedea cum acţionează, nu să funcţioneze doar placebo.

Ce te pune mereu la încercare?

Eu nu sunt de profesie chimist sau farmacist. Pentru mine este un hobby, iar uneori poate că lucrul acesta nu este înţeles suficient. Oamenii se aşteaptă câteodată să fiu exactă în denumiri ştiinţifice. Mie nu mi-a plăcut chimia în şcoală, dar acum descopăr din ce în ce mai mult că îmi place. Eu mă informez cât pot, dar de fapt scopul meu nu este să facem chimie pentru că de asta se ocupă alte persoane. Scopul meu este să le arăt oamenilor că aceste produse se pot face şi acasă, fără să existe frica de a încerca.

Mai există timp pentru hobby?

Nu contează că te culci la ora 12.00 noaptea şi că de când ai venit acasă de la serviciu, de la ora 6.00, experimentezi într-una tot felul de reţete sau faci research pe internet. Contează foarte mult să fii cu adevărat pasionat, iar atunci lipsa de timp nu mai există.

A consemnat Andra PETRARIU

* sursa foto- Facebook Iulia Weingold