susţine Diana Bejan, unul dintre cei mai îndrăgiţi profesori de la Colegiul Naţional de Informatică Piatra Neamţ

 

Cadru didactic pasionat de fizică, dar şi de munca de profesor, Diana Bejan, de la Colegiul Naţional de Informatică din Piatra Neamţ, îşi iubeşte elevii şi şcoala în care predă. Încearcă să se perfecţioneze permanent şi să găsească noi metode care să-i atragă pe elevi către această disciplină. Diana Bejan este unul dintre cei mai iubiţi dascăli de la colegiul pietrean. Am discutat despre toate aceste lucruri, dar şi despre relaţia dintre profesor-elev, care ar trebui să fie una de mentorat pentru ca tinerii să facă performanţă.

A participat cu elevii la competiţii organizate de NASA şi Agenţia Spaţială Europeană şi s-a întors întotdeauna în ţară cu premii importante. Îşi doreşte să realizeze o comunitate a foştilor elevi pentru a-i ajuta pe liceenii de azi să îşi găsească şi atingă scopurile în viaţă. Face parte dintre acei profesori care au făcut din munca la catedră o vocaţie. şi după 25 de ani are cu ce se mândri. În acest an s-a numărat între cei 10 dascăli din ţară care au ajuns în topul profesorilor excepţionali din România.

- De ce aţi ales să studiaţi fizica şi să deveniţi cadru didactic ?

- Mi-am dorit să fiu profesor şi să predau fizica. Pasiunea mea pentru această disciplină se datorează profesorului meu de fizică din liceu, domnul Mircea Iov, care ştia să facă orele de fizică nemaipomenite, ştia să povestească foarte frumos, ne făcea să ne dorim să venim la cursurile sale. Mi-ar plăcea să cred că şi elevii mei pot spune acelaşi lucru, nu ştiu dacă eu am reuşit. Dar îmi place fizica şi îmi doresc să le împărtăşesc copiilor cunoştinţele mele şi să îi fac să înţeleagă unde pot aplica ceea ce învaţă la şcoală.

 

Citeşte şi

Violonistă de la 5 ani: „Sufletul meu cântă în culorile sufletelor celor care ascultă”

- Sunteţi oricum un profesor îndrăgit de elevi.

- Eu cred că nu mă plac neapărat pe mine, ci ceea ce lucrez cu ei. Încerc întotdeauna ca orele să fie dinamice, să nu se plictisească, să găsesc metode de a propune activităţi pe care ei să le facă mereu cu plăcere. La începutul carierei didactice eram un profesor sever. Credeam că severitatea trebuie să facă parte din arsenalul unui profesor, dar în timp am înţeles că e mai bine să te apropii de copii, să îi determini să înveţe cu plăcere. Acum încerc să apreciez tot ceea ce fac copiii, indiferent de nivelul de pregătire al fiecăruia.

- Faptul că elevii sunt astăzi altfel v-a determinat să vă schimbaţi modul de a fi şi de a lucra?

- M-am schimbat şi eu odată cu ei pentru că lumea din jurul nostru a evoluat. Asta e poate cel mai greu lucru, să ţii pasul cu vremurile. Ca profesor trebuie în permanent să evoluezi, eşti forţat să rămâi tânăr, cum sunt şi copiii tăi şi nu poţi face asta decât învăţând în permanenţă, adaptându-te. Lucrul cu toţi copiii te face să fii tot timpul bine-dispus.

- Ce vă motivează cel mai mult în activitatea de zi cu zi de la şcoală?

- Trebuie să le spun copiilor ce frumoasă este fizica şi să îi ajut să se formeze ca oameni. Cred că reuşesc să îmi păstrez felul acesta de a fi pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac. Nu aş putea niciodată să fac ceva ce nu îmi place, nu aş putea fi bună într-o meserie de care nu sunt pasionată.

- De ce este nevoie pentru ca un profesor să facă performanţă cu elevii?

- Depinde ce înseamnă să faci performanţă. Este foarte important ca toţi elevii tăi să reuşească să înţeleagă ceea ce le transmiţi şi ca fiecare să atingă nivelul maxim de performanţă de care el este capabil. Într-un fel toţi fac performanţă. O parte din ei, bineînţeles, ajung să se remarce la olimpiade, concursuri, dar important este să găseşti ceea ce este potrivit pentru fiecare şi atunci orice copil poate atinge performanţa. şi asta trebuie să facă toţi profesorii, indiferent de disciplină şi de nivelul de studiu. Trebuie să ai o bază de cunoştinţe minime de la orice materie. Nu cred că există discipline care să nu poată fi prezentate într-un mod atractiv, chiar dacă elevului nu îi place neapărat. Talentul unui profesor constă în a prezenta cunoştinţele, în a le arăta elevilor că totul este uşor. Tu trebuie doar să le deschizi apetitul, dar după aceea ce urmează ţine de ei şi trebuie să muncească.

- Cum explicaţi atunci rezultatele slabe din ultimii ani de la examenele naţionale?

- Cred că priorităţile lor sunt cumva greşit ordonate. Nu îşi dau seama cât de mult înseamnă să faci anumite lucruri la momentul potrivit, că acum este momentul să îşi construiască un rost în viaţă şi să arate ce pot să facă. Probabil şi anturajul, şi familia sunt de vină.

- Cum vă ajută sistemul actual de învăţământ?

- Felul meu de a fi m-a făcut să caut întotdeauna căi şi soluţii, indiferent de situaţie şi de necesităţi. Dar cu alt ajutor munca noastră ar fi putut fi mai simplă. şi aici mă refer în special la baza materială. Echipele de copii cu care ne-am întâlnit în competiţiile internaţionale aveau acces la cu totul alt tip de resurse, acces mai uşor la laboratoarele performante ale unor universităţi, dar ceea ce conta şi în cazul lor era să fe susţinuţi de profesori pasionaţi de ceea ce fac.

- Aţi ajuns între cei 10 profesori în Liga Profesorilor Excepţionali. Ce a însemnat pentru dumneavoastră?

- A fost o mare provocare pentru mine. Mi-am dat seama cât de mult înseamnă sprijinul, susţinerea celorlaţi ca să poţi urca într-o ierarhie într-un astfel de proiect. A fost o experienţă frumoasă. Eu nu sunt o persoană foarte comunicativă, dar acum mi-am dat seama cât de mult înseamnă să faci parte dintr-o echipă, dintr-o comunitate. Mi-am dat seama acum cât de mulţi oameni cunosc, am recreat legături cu oameni cu care nu mai vorbisem de foarte mult timp.

- Ce vă doriţi să realizaţi în continuare?

- Îmi doresc să continuu munca de profesor, să particip cu elevii la competiţii internaţionale şi anii următori. Totodată, împreună cu foşti elevi încercăm să realizăm o comunitate, şi lucrăm deja la acest proiect, să îi facem pe cei care sunt acum în liceu să îşi înţeleagă şi valorifice oportunităţile. A petrece frumos timpul liber e important la această vârstă, dar dacă vrei să obţii ceva în viaţă este mult de muncă. Vrem să îi ajutăm să profite de aceşti ani şi de momentul prezent, să îşi creeze scopuri frumoase pentru viaţă şi să le şi atingă. Să găsească ce le place să facă în viaţă, să persevereze şi să nu se dea bătuţi când întâlnesc obstacole.

A consemnat Alina FERENŢ

 

***

- Ce îi învăţaţi pe elevi pentru viaţă, dincolo de materia din programă?

- Încerc să îi motivez să înveţe ca să ajungă să fie cineva în viaţă, le dau exemplul unor foşti elevi care acum au ajuns foarte bine. Vreau să înţeleagă care sunt oportunităţile pe care le au în acest moment, că au ocazia să ajungă la mari institute de cercetare, cu laboratoare performante, cu dispozitive deosebite, unde pot întâlni specialişti adevăraţi. Le spun să fie oameni buni şi să îşi dorească să contribuie la ceea ce este în jurul lor, să ajute de câte ori au ocazia. Eu cred că dacă toată lumea face bine ceea ce a ales să facă, lucrurile nu au cum să nu meargă bine. S-ar putea să fiu naivă, dar este ceea ce cred, am învăţat să văd partea bună a lucrurilor şi să gândească pozitiv.

 

***

În anul 2013, o echipă a Colegiului Naţional de Informatică, sub coordonarea profesoarei Diana Bejan, a obţinut locul al II-lea la Competiţia Internaţională „Zero Robotics”, organizată de MIT în colaborare cu NASA şi Agenţia Spaţială Europeană. Echipa a realizat un cod pentru programarea unor roboţi-sateliţi aflaţi pe Staţia Spaţială Internaţională, construiţi pentru misiuni. Anul următor, alte două echipe de elevi de la acelaşi colegiu, sprijinite de acelaşi cadru didactic au participat la Competiţia „Zero Robotics" şi au ajuns în finala care a avut loc la sediul ESA European Space Agency, din Olanda. Tot în 2014, o echipă de elevi de la Colegiul Naţional de Informatică Piatra Neamţ a câştigat locul I la categoria avansaţi în cadrul concursului Cansat Europe 2014, după ce a proiectat un satelit de mărimea unei doze de suc care să poată fi trimis în spaţiu.

 

Citeşte şi ANUNŢURI DIN ZIARUL EVENIMENTUL