„Dacă viaţa e o călătorie scurtă, trebuie să încercăm să o facem la clasa I”

Dimensiune font:

| 21-07-2016 05:35

De ieri, scena teatrului românesc este în doliu * marele actor Radu Beligan a plecat printre îngeri, de unde ne va veghea * născut pe 14 decembrie 1918 într-un sat băcăuan, la Galbeni, a avut un parcurs formidabil, făurit din respect pentru muncă şi din dorinţa de a da o altă definiţie perfecţiunii

Actor de geniu, a fost un partener de scenă excepţional. Şi-a intersectat existenţa, în dueluri şi replici savuroase, cu aceea a unor nume mari ale scenei şi artei, de la Birlic la Victor Eftimiu sau Liviu Rebreanu, de la Eugène Ionesco la Gheorghe Dinică, de la Valentin Uritescu la René Claire, de la Marin Moraru la Salvador Dali, de la Jean-Louis Barrault la Alain Paruit, de la Lucian Pintilie la Jean Anouilh, până la mai tinerele Monica Davidescu, Medeea Marinescu sau Lamia Beligan. „Iubesc teatrul, care este arta de a povesti opoziţiile. Teatrul te învaţă să-l cunoşti şi să-l iubeşti pe celălalt”, scria maestrul în „Note de insomniac”.

Citeşte şi Părintele Constantin Necula: „Omul este făcut să se desăvârşească”

O carieră de excepţie

A debutat în spectacolul „Crimă şi pedeapsă”, după Dostoievski, după ce şi-a făcut studiile la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, ca student al Luciei Sturdza-Bulandra. Între 1937 şi 1938 a studiat Dreptul şi Filosofia la Bucureşti. A venit la Teatrul Naţional din Capitală în 1945, iar în 1961 a pus bazele Teatrului de Comedie, fiind directorul acestuia. Din 1969 până în 1990 a fost directorul Teatrului Naţional din Bucureşti. Fiind considerat la început actor de comedie, după apariţiile în „Sărută-mă imediat” de Tudor Muşatescu sau „O femeie răpită” de Louis Vermeuil, în regia lui Sică Alexandrescu, s-a hotărât să lupte împotriva acestei etichete cu rolul Profesorului Miroiu din „Steaua fără nume”, cu cele din „Trei surori” şi „Medicul în dilemă” care i-au relevat calităţile excepţionale pentru teatrul poetic.

A fost cunoscut publicului şi în calitate de regizor, amprenta sa putând fi văzută în „Poveste din Irkutsk” de Aleksei Arbuzov, „Sălbaticii” de Serghei Mihailovici Mihalkov, „De partea cui eşti?” de Ronald Harwood, „Egoistul” de Jean Anouilh şi „Străini în noapte” de Eric Assous, ce pare un succes fără sfârşit, cu Medeea Marinescu şi Florin Piersic, „Spirit de familie” de Eric Assou.

„Iubiţi ce vreţi, pe cine vreţi, dar iubiţi”

De-a lungul carierei sale a fost răsplătit cu numeroase premii şi distincţii: a fost Artist Emerit (1953), Artist al Poporului (1962), a primit Premiul Academiei „Le Muse” din Florenţa, este Membru de Onoare al Academiei Române, decorat cu Ordinul Serviciu credincios în grad de Mare Ofiţer, este Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”. Preşedintele Franţei, Jacques Chirac, a semnat Decretul prin care Radu Beligan era numit în gradul de Ofiţer al Legiunii de Onoare. A primit de mai multe ori Premiul UNITER.

Pe 30 martie 2012 a fost declarat „Cetăţean de onoare” al municipiului Bacău, iar pe 14 septembrie 2014 a fost înscris în „Cartea de Merit Comunitar”. „Cred că suntem pe pământ pentru acest motiv: să iubim. Iubiţi ce vreţi, pe cine vreţi, dar iubiţi. Nimic nu este mai dezastruos decât infirmitatea inimii. Daţi-mi voie să vă declar că vă iubesc, spectatorii mei credincioşi, care m-aţi făcut cine sunt astăzi. Dacă viaţa e o călătorie scurtă, trebuie să încercăm să o facem la clasa I”, a spus publicului băcăuan maestrul Radu Beligan în anul 2012. „Ne-a părăsit unul din monumentele teatrului şi culturii româneşti, un actor de geniu care a purtat cu demnitate şi prestigiu în lume numele Bacăului natal”, şi-a exprimat regretul primarul Bacăului, Cosmin Necula. În localitate, Teatrul de vară poartă numele marelui actor.