Biserică în centrul Vienei, după modelul lăcaşurilor din Bucovina EXCLUSIV

În Diaspora, Biserica reprezintă punctul forte de păstrare a identităţii româneşti * acest bagaj spiritual este o adevărată comoară transferată din locurile natale în pământ străin ce trebuie păstrată şi transmisă generaţiilor viitoare * aşa a venit, firesc şi din suflet, dorinţa preotului Emanuel Nuţu, de la Parohia Sfânta Înviere“ şi „Sfântul Andrei“, din Viena, de a ridica un lăcaş de cult * părintele, bucovinean de origine, dintr-o familie de preoţi din Gura Humorului, şi-a dorit nu numai un loc de închinare, ci şi unul în care să se trăiască româneşte

Cea mai mare problemă cu care se confruntă preoţii din Diaspora este găsirea locului potrivit pentru oficierea Sfintei Liturghii şi a celorlalte slujbe. Bisericile proprii sunt foarte puţine, iar locurile de închinare sunt, cel mai adesea, primite de la alte confesiuni pentru câteva ore pe săptămână sau închiriate. Alteori diferite spaţii sunt transformate în biserici. Comunităţile depun un efort foarte mare ca să-şi organizeze un spaţiu de cult adecvat care să răspundă cerinţelor spirituale în primul rând, dar şi celor sociale sau educative.

„Trăim o realitate bine cunoscută a emigraţiei, deopotrivă tristă şi îmbucurătoare: numărul mare de români ortodocşi care au plecat din ţară şi care şi-au găsit un rost în lumea largă, dar care doresc să fie aproape de Biserica lui Hristos, acolo unde pot să se hrănească spiritual şi să simtă ceva din Acasă. Aceşti oameni au nevoie de asistenţă religioasă, iar Biserica le este aproape“, a spus părintele Emanuel Nuţu.

Biserică în centrul Vienei, pe locul vechii gări

Din anul 1906, în centrul Vienei, pe atunci chiar vizavi de Palatul Imperial Hofburg, românii au o capelă foarte frumoasă, renovată în anul 2012 şi pusă sub ocrotirea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava (prăznuit în fiecare an în ziua de Sânziene, pe 24 iunie), ale cărui moaşte au fost păstrate aici în timpul Primului Război Mondial. Capela însă nu oferă un spaţiu generos pentru numărul mare al celor ce participă la Sfânta Liturghie duminicală şi, ca urmare, se oficiază slujba doar sâmbătă. Din anul 2002, în sectorul 11 al Vienei, românii au o biserică proprie, ridicată la iniţiativa preotului profesor Nicolae Dura, ctitorul spiritual al comunităţii pe care a adunat-o cu mult drag.

Între timp, şi acest lăcaş, proiectat de către arhitecţii Georg Baldass şi Mihaela Ionescu, pictat de Vasile Lefter şi sfinţit în anul 2009 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a devenit neîncăpător. Astfel, s-a început căutarea unui nou loc pentru slujbe, iar în anul 2014, comunitatea a cumpărat clădirea unei Biserici Catolice aflate în sectorul 15, unde slujesc pr. prof. Ioan Moga şi pr. Viorel Ghera. „Am constatat că şi aşa bisericile sunt arhipline şi este nevoie de încă un spaţiu liturgic. Cu binecuvântarea şi sprijinul Înalt Preasfinţitului Părinte Mitropolit Serafim (Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Germania, Austria şi Luxemburg şi Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord – n.r.) am început demersurile pentru a ridica un nou lăcaş”, a mai spus preotul Emanuel Nuţu. Căutările s-au intersectat în mod fericit cu o şansă uriaşă pe care numai Dumnezeu le-a scos-o în cale. Primăria Vienei a decis construirea, în sectorul 2 (unul central), a unui cartier pe pământul ce a aparţinut ÖBB - căile ferate austriece, locul vechii gări, unde ajungeau şi românii odinioară la Viena.

Aflând de veste, preotul Emanuel Nuţu a început o serie de întâlniri cu oficialităţile vieneze, cărora le-a prezentat dorinţa comunităţii de români de a avea un lăcaş de cult. Ajutat la început de un austriac convertit la ortodoxie, fost director în ÖBB, Joseph Klein, şi sprijinit de arhitecţii Georg Baldass şi Mihaela Ionescu, a reuşit să câştige încrederea persoanelor cu putere de decizie, care acum le sunt prieteni.

Primăria Vienei a pus la dispoziţie aproape 1000 de metri pătraţi, la un preţ simbolic şi a permis construcţia unei biserici după modelul celor de acasă. „Am simţit în tot acest timp multă deschidere şi ajutor din partea autorităţilor vieneze, cărora le suntem recunoscători. Împreună cu Părintele Mitropolit Serafim şi cu arhitecţii am ales ca viitoarea Biserică să fie o interpretare a mănăstirilor din Bucovina, regiune legată mult de Austria prin istoria ei. Am încercat să găsim o formă simplă, fermă dar şi domoală, care să amintească şi ceva din dulceaţa plaiurilor de acasă”, a mai spus preotul.

Piatra de temelie, pusă în anul Centenarului Marii Uniri

Lucrările vor începe în primăvara anului viitor şi au ca termen de finalizare 2019, urmând ca apoi să fie realizată pictura interioară şi exterioară. Evenimentul se va integra perfect în anul centenar al Marii Uniri (2018), proiectul fiind unul care-i va uni, din nou, pe români. „Ce carte de vizită mai bună ar fi pentru noi ca neam? Ca români, avem multe de arătat lumii aflate într-o criză spirituală profundă, iar prin această Biserică, pictată şi în exterior, care va fi cel mai înţelept ambasador al României, avem această şansă”, a mai spus preotul Emanuel Nuţu.

Peste doar o săptămână, alături de alţi slujitori ai lui Dumnezeu, îşi va aştepta enoriaşii în lăcaşul din Simmeringer Hauptstr 161, pentru care, la finalul slujbei de Înviere, s-au pregătit deja ouă roşii, cozonac şi un pahar cu vin pentru ce care vor fi prezenţi.

Maura ANGHEL

 

30.000- Acesta este numărul românilor care trăiesc în Viena.

 „Forma desăvârşită a bisericilor ştefaniene ne-a fost sursă de inspiraţie. Un arhetip rămâne întotdeauna contemporan. Precum «fără nici o trufie în faptele sale” (N. Iorga, Istoria românilor), tot aşa sunt şi sălaşurile înălţate Domnului de către Ştefan cel Mare şi Sfânt – mărturisitoare prin armonie, blândeţe, smerenie, şi demne prin lipsa de colosal, tainice – precum ortodoxia” - arhitect Mihaela Ionescu