EXCLUSIV Cel mai mare abuz al statului din ultimii 65 de ani - Dosarul Sadoveanu

Dosarul de retrocedare a averii lui Mihai Sadoveanu este de departe cel mai celebru caz, şi poate unicul, în care instanţele de judecată şi instituţiile statului nu doresc recunoaşterea evidenţelor privind moştenirea unui scriitor naţional şi, implicit restituirea acesteia * în cei 10 ani de procese, pământul lui Sadoveanu din Copou ba nu a existat, ba a fost plasat de la o instituţie la alta * pe terenul cerut în instanţă de moştenitori se află clădiri ale Muzeului Literaturii, Direcţiei Sanitar Veterinare, Universităţii Agronomice sau păduri ale Direcţiei Silvice * în urma refuzului instanţei, de strămutare a procesului, „pentru a scăpa de mafia imobiliară locală”, urmaşii lui Sadoveanu se vor adresa la CEDO

S-au scurs mai bine de 10 de ani de când ultimul descendent pe linie directă al lui Mihai Sadoveanu a început lupta cu statul pentru reîntregirea averii familiei. Pe parcursul acestei îndelungi perioade, în care până şi cel mai răbdător ascet ar fi renunţat, Smaranda Hertfurt, la cei peste 80 de ani, încă mai rezistă în faţa ticăloşiilor făcute de stat şi instituţiile de învăţământ aflate acum pe pământurile lui Sadoveanu. Imixtiunea politicului şi a afaceriştilor oneroşi în acest dosar nu mai este o noutate. Dar, cel mai indicat ar fi să răsfoim puţin acest stufos dosar în care, de la an la an, s-au tot adăugat file de dovezi car ar fi trebuit să aibă darul de a convinge instanţe, instituţii şi persoane, asupra demersului îndreptăţit şi legal susţinut al nepoatei lui Sadoveanu, de a intra în posesia averii strămoşului ei.

Citeste si "Unica mostenitoare a lui Mihail Sadoveanu.."

Terenul din Aleea Sadoveanu nr. 12 nu există!
După moartea Profirei Sadoveanu, ultima fiică a marelui scriitor (decedată în 2003, în Bucureşti, într-o sărăcie de nedescris, după ce a fost alungată din casă de cei care au câştigat imobilul în instanţă), în anul 2005, Smaranda Caterina Herfurt, strănepoata scriitorului, face primul demers în instanţă pentru a obţine terenul de 5,2 hectare situat, unde altundeva, decât pe Aleea Mihail Sadoveanu, în spatele muzeului din Iaşi care poartă numele bunicului ei. Primele reacţii ale instituţiilor locale, în speţă Primăria, nu sunt deloc îmbucurătoare. „Se respinge cerea privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5,2 hectare, teren în Aleea Mihail Sadoveanu nr. 12, pentru următoarele motive: nu se face dovada calităţii de moştenitor, nu se face dovada dreptului de proprietate şi nu se poate identifica amplasamentul”, este poziţia comisiei municipale de fond funciar. Practic, în aceeaşi frază, experţii Primăriei susţin că un teren identificat la acea adresă din Copou nu există (!?). În urma insistenţelor familiei, această suprafaţă de teren a fost declarată ca bun al statului, în administrarea Institutului Agronomic, fără a exista nici un act care să dovedească legalitatea deţinerii. Reţeta în acest caz este una uzuală, folosită în majoritatea cazurilor în care petentul are o vârstă înaintată – se tergiversează dosarul până la decesul sau renunţarea persoanei în cauză.

Sadoveanu şi Pamfil Şeicaru, deposedaţi abuziv de stat
Prin actul de vindere-cumpărare transcris de Tribunalul Judeţean Iaşi, Secţia a 3-a, în anul 1918, Mihail Sadoveanu dobândeşte dreptul de proprietate în indiviziune cu fratele său, Vasile Sadoveanu, via Kogălniceanu, cum se chema pe atunci proprietatea situată în comuna Copou. După cum rezultă din Matricola nr. 1 cu impozitul agricol din anii 1942 -1947, Mihail Sadoveanu figura cu suprafaţa de 5,10 hectare. În septembrie 1945, Consiliul de Miniştri a decis un schimb de folosinţă între statul român, reprezentant prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, şi Mihail Sadoveanu. Înţelegerea parafată de ambele părţi este publicată în Monitorul Oficial nr. 200 din 4 septembrie 1945. „Ministerul Agriculturii şi Domeniilor este autorizat să încheie cu d-l Mihail Sadoveanu un schimb de folosinţă pe termen de 4 ani între proprietatea din Comuna Ciorogârla, compusă din teren de 25 hectare, fost lot al condamnatului Pamfil Şeicaru, astăzi reintrat în patrimoniul Statului prin efectul condamnării, şi proprietatea d-lui Mihail Sadoveanu, situată în Copou-Iaşi, compusă din construcţiuni, vie, livezi de pruni şi teren arabil în suprafaţă de 6 hectare. Pe durata intrării în vigoare a acestui schimb de folosinţă şi pe toată durata valabilităţii lui, folosinţa proprietăţii lui Mihail Sadoveanu din Copou se atribuie pentru Facultatea de Agronomie”, se arată în respectivul act. Astfel, dintr-un abuz în altul, de la deposedarea abuzivă a gazetarului Pamfil Şeicaru şi până la nerespectarea convenţiei cu Sadoveanu, căci după perioada de 4 ani, terenul din Copou nu a mai revenit niciodată scriitorului, statul a preluat abuziv orice palmă de teren, inclusiv cele 5,2 hectare ale lui Sadoveanu, rămase de atunci în folosinţa Institutului Agronomic din Iaşi. Un lucru care frapează astăzi este redactarea „ochiometrică” a terenului aflat în proprietatera lui Sadoveanu. Dacă în Monitorul Oficial din septembrie 1945 sunt trecute 6 hectare de teren, într-un proces verbal încheiat pe 5 noiembrie 1945, între delegatul Ministerului Agriculturii şi Sadoveanu, este precizată suprafaţa de „circa 52.000 mp”.

Citeste si "Pradatorii averii lui Sadoveanu"

65 de ani de folosinţă abuzivă a terenurilor
Printr-o adresă datată 4 octombrie 1950, Direcţiunea Evidenţei, Cadastrului şi Circulaţiei Bunurilor din cadrul Ministerului Agriculturii îi transmite „tovarăşului Mihail Sadoveanu” că „ministerul a preluat terenul proprietatea dvs. din Copou (n.r.- nu se precizează motivul şi nici suprafaţa terenului) pe seama Statului, care îl va preda Facultăţii de Agronomie Iaşi, lucru comunicat şi Comitetului Provizoriu al Regiunii Iaşi”. Ulterior, prin procesul verbal din 2 ianuarie 1951, Ministerul Agriculturii procedează la predarea „în mod definitiv” către Institutul Agronomic Iaşi a suprafeţei de 52 mii mp. „Au procedat la încheierea unui proces verbal din data de 1 ianuarie 1954, prin care, având aprobarea ministerului Agriculturii – nu există nici un act oficial, au preluat abuziv şi definitiv terenul în suprafaţă de 52 mii metri pătraţi”, susţine Dan Hertfurt, strănepotul lui Sadoveanu şi fiul Caterinei Hertfurt. Într-un alt proces verbal încheiat pe 22 ianuarie 1951, terenul din Copou este foarte bine delimitat, dar nici acest act pe care urmaşii lui Sadoveanu l-au depus la dosar nu a fost luat în consideraţie. Aşa se face că, din anul 1945, dar mai ales din anul 1961, când a trecut în nefiinţă Mihail Sadoveanu, şi până în anul 2005, toată averea lui Sadoveanu a rămas la discreţia statului, fiind folosită după bunul plac al instituţiilor.

Falsuri grosolane în înscrisuri oficiale
Dacă Primăria a refuzat să recunoască orice act din dosarul depus de urmaşii lui Sadoveanu, comisia judeţeană de fond funciar susţine întru totul veridicitatea actelor, recunoscând dovezile calităţii de moştenitor, dar dispune înscrierea terenului în Anexa 30 a municipiului Iaşi. Practic, terenul cerut de urmaşii scriitorului este declarat ca fiind în proprietatea Agenţiei Domeniilor Statului, lucru cât se poate de fals. „Vă comunicăm că suprafaţa de teren ce urmează să vă fie retrocedată pe raza municipiului Iaşi nu este în patrimoniul şi în administrarea ADS şi din eroare a fost înscrisă în Anexa 30”, este răspunsul ADS formulat către Caterina Hertfurt, în 2011. Cu toate acestea, reprezentanţii municipalităţii susţin, în aceeaşi perioadă, că există un contract de concesiune între ADS şi USAMV, în baza căruia au emis o autorizaţie de construire, fără însă a se grăbi să prezinte acel document. Mai mult, prefectul Dragomir Tomaşeschi susţine punctul de vedere al comisiei judeţene de fond funciar, motivând faptul că pentru a fi retrocedat acel teren cerut de familia Herfurt, este nevoie de trecerea lui din domeniul public al statului în domeniul privat sau, reconstituirea dreptului de proprietate pe alte terenuri. În aceste condiţii, Dan Herfurt se adresează instanţelor de judecată pentru a i se face dreptate.

Muzeul Sadoveanu, locuinţă de serviciu pentru grupuri de interese
În toţi anii în care familia Sadoveanu a fost deposedată de stat în cel mai abuziv mod, fără a beneficia de vreo reparaţie morală sau materială, cele 5,2 hectare de teren din Copou au fost împărţite cu generozitate între mai multe instituţii ale statului. În anul 2012, în urma unor măsurători, se dovedeşte că o suprafaţă de 8.000 mp de teren este aferent casei de locuit, actual muzeu, două hectare de teren sunt împădurite, fiind în administrarea Romsilva, iar 2,4 hectare sunt în administrarea USAMV. Pe fosta proprietate a scriitorului au fost ridicate şi alte construcţii, precum Laboratoarele Direcţiei Sanitar Veterinare, dar şi câteva imobile de locuit. Cum s-a ajuns la fărâmiţarea averii lui Sadoveanu în toţi aceşti ani, nu se cunoaşte cu precizie. „Casa memorială Mihail Sadoveanu este în administrarea noastră şi înscrisă în domeniul public al Consiliului Judeţean”, a fost tot ce a putut spune Dan Lungu, directorul Muzeului Literaturii Române. Ca nişte buni primitori de donaţii, nici ceilalţi posesori nu şi-au pus vreodată întrebarea în ce condiţii au ajuns să administreze bunurile lui Sadoveanu. Despre Muzeul Mihail Sadoveanu se ştie doar că funcţionează sub această titulatură din anul 1980, se află într-o stare avansată de degradare, fără a fi suportat intervenţii în ultimii zeci de ani, şi că proprietatea a fost folosită şi ca locuinţă de serviciu, dar şi ca loc de peteceri bahice ale liberalilor.
Grajdul ilegal din zona rezidenţială
Chiar în spatele muzeului „Mihail Sadoveanu” se afla un teren aflat în administrarea USAMV, pe care, în anul 2008, şefii acestei unităţi de învăţământ au început construirea unui grajd pentru cai, denumit „Laborator de echitaţie”. Practic, deşi se află pe rol o cerere de restituire a terenului, USAMV primeşte totuşi, în mod abuziv, o autorizaţie de construcţie. „Este vorba despre o înţelegere între băieţii deştepţi ai Iaşului. Practic, era pusă la cale o afacere de sute de mii de euro între Gerard Jităreanu şi Gheorghe Nichita”, a spus Dan Hertfurt. Rectorul Vasile Vântu susţine că acest grajd de cai nu este o afacere a cuiva, ci doar „consecinţa” unei perioade foarte bune în care Guvernul a alocat bani prin Ministerul Educaţiei, pentru astfel de investiţii. „Nu s-a realizat decât 40% din această construcţie, întrucât s-a apropiat criza şi resursele de la bugetul de stat au fost reduse iar în momentul faţă, derularea acestui proiect este sistată datorită cerinţelor unor urmaşi ai lui Sadoveanu asupra terenului pe care se construieşte acest laborator”, a spus rectorul USAMV, Vasile Vântu. Chiar dacă acesta nu recunoaşte ilegalitatea acestei construcţii, judecătorii au emis anularea ei şi încetarea oricăror lucrări în Copou, fără însă ca nimeni să fie tras la răspundere, aşa cum nimeni nu a răspuns până în prezent nici pentru emiterea unor înscrisuri oficiale în fals, cum ar fi dispoziţia de punere în posesie a moştenitorilor lui Sadoveanu, „pe terenul scriitorului aflat în proprietatea ADS”. Nelu PĂUNESCU

CEDO, ultima speranţă
După 10 ani de procese şi demersuri pe lângă instituţiile statului, comisiile de fond funciar au rămas blocate tot nerecunoaşterea amplasamentului şi pe pe ciudata Anexă 30, creându-se astfel de pistă falsă cu rol de îngreunare a derulării actului de justiţie, instanţele nu au catadicsit să dea vreo hotărâre favorabilă prin care să recunoască actele suport aduse de familiei, iar Primăria Iaşi nu a încercat niciodată să aducă vorba despre vreo îndreptare materială, măcar sub formă de despăgubiri. „Statul român face în continuare abuzuri prin inventarierea în mod arbitrar a acestei proprietăţi în domeniul public. Familia Sadoveanu a făcut cereri de reîntregire a dreptului de proprietate, iar universitatea, împreună cu Primăria şi cei de la Oficiul de Cadastru, au inventariat terenul revendicat şi l-au trecut în domeniul public, deşi exista pe rol o procedură administrativă de retrocedare. Reprezentanţii statului, respectiv Primăria, Prefectura şi Universitatea Agronomică şi mai nou, instanţa de judecată din Iaşi, continuă abuzul făcut de stat în perioada comunistă. Încă de la începutul demersului nostru, acum 10 ani, mi s-a transmis că interesele sunt foarte mari, că o să pierdem bani şi nu o să câştigăm procesul. Deoarece în Iaşi, mafia locală a trenurilor funcţionează din plin, am încercat să mut procesul în altă parte, dar mi s-a refuzat cererea”, a spus Dan Hertfurt. Uriaş câştig pentru cultura română, abjectă recunoaştere peste decenii faţă de un titan al scriiturii din colţ de lume! În cazul în care averea celui numit „Ceahlăul literaturii române” nu se va vedea din cauza intereselor locale, urmaşii lui Sadoveanu sunt hotărâţi să îşi găsească dreptatea la CEDO.