Persoanele cu dizabilităţi îşi cer drepturile

* Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, marcată în România pe 3 decembrie de mai bine de 20 de ani, a fost celebrată ieri în multe localităţi din Moldova * din păcate, multe evenimente sunt făcute doar de ochii lumii, date fiind repetatele încălcări ale drepturilor persoanelor cu dizabilităţi * spre exemplu, rampele de la intrarea în multe instituţii sunt mai degrabă piste pentru escaladă, iar accesul în mijloacele de transport este inexistent * în centrele pentru îngrijirea persoanelor cu probleme psihice din Regiunea de Nord-Est au murit peste 800 de persoane, în ultimii cinci ani

Şefii structurilor de îngrijire specială din judeţul Neamţ au dorit să atragă atenţia asupra creşterii îngrijorătoare a numărului copiilor cu diferite probleme de sănătate. La nivelul judeţului Neamţ sunt peste 2.000 de copii încadraţi în grad de handicap, 70 dintre ei fiind instituţionalizaţi. „Încercăm să facem ce este mai bine pentru aceşti copii şi pentru părinţii lor, vrem să facem societatea să înţeleagă că nu sunt cu absolut nimic diferiţi şi să arate înţelegere şi sprijin pentru integrarea socială şi profesională a acestora”, a spus Cristina Păvăluţă, director DGASPC Neamţ. „La fiecare comisie de protecţie a copilului la care participăm trăim o dramă, vorbim despre cazuri noi de leucemii şi cancere, privim în ochi părinţii şi le urăm sănătate şi putere, iar după ce pleacă lăcrimăm şi noi”, a adăugat Dan Marian Lospa, director general adjunct DGASPC Neamţ.
 

Sute de morţi
O altă problemă este legată de drepturile persoanelor cu dizabilităţi mintale despre care reprezentanţii Centrului de Resurse Juridice (CRJ) spun că sunt încălcate. Potrivit unei analize, în ţară sunt peste 700 de astfel de centre rezidenţiale, în care sunt internate în jur de 25.000 de persoane. Cei de la CRJ spun că multe persoane nu au un trai uşor, fiind la libera discreţie a supraveghetorilor cărora le pasă sau nu de soarta lor. Statul asigură un cost lunar de 3.000 de lei pentru îngrijirea unei persoane internate, sumă care include „minimum 12 ore pe zi într-o şcoală specială, supraveghetori, asistenţi sociali, psihologi, medici, ingineri, jurişti, transformaţi în specialişti în asistenţă socială, care nu par să le fi aflat dorinţele, săpun, hârtie igienică şi şampon dacă vrea supraveghetorul, toalete fără uşi şi cabine de duş fără perdele, niciun mijloc de a se plânge, reprezentantul lui legal devenind, de regulă, directorul DGASPC, un funcţionar care nu l-a văzut niciodată”. Între timp, statul român amână de 5 ani înfiinţarea unui mecanism independent de monitorizare care să includă persoane cu dizabilităţi şi experţi şi care să viziteze inopinat centrele în care stau închise 25.000 de persoane cu dizabilităţi mintale şi să contribuie la prevenirea abuzurilor şi la deschiderea serviciilor în comunitate, mai spus cei de la CRJ. În acest sens, centrul a iniţiat o petiţie care cere Senatului adoptarea proiectului de lege ce prevede înfiinţarea mecanismului şi care poate fi semnată la adresa http://facem.de-clic.ro/fara-lagare.
Potrivit studiului, în perioada 1 ianuarie 2010- 1 august 2015, în centrele de îngrijire rezidenţiale au murit peste 4.000 de persoane cu dizabilităţi mintale, peste 800 fiind în structurile din Regiunea de Nord-Est. Săptămâna trecută, un adolescent de 17 ani a fost găsit fără suflare în camera lui din Centrul de Plasament din Fălciu (judeţul Vaslui).
 

Dizabilitatea nu este un handicap
Pentru toate persoanele cu dizabilităţi ar trebui creat un cadru legislativ mai bun, care să le apere drepturile. Există normative care statuează facilităţi pentru patronii care angajează persoane cu dizabilităţi, dar antreprenorii încă ezită în a apela la sprijinul unor astfel de angajaţi. În lipsa unui salariu decent, mulţi trăiesc din pensiile sau alocaţiile infime oferite de către stat.
Dizabilitatea este unul dintre mijloacele semnificative de diferenţiere socială în ţările civilizate, marcat substanţial de influenţa unor ideologii. Modul în care o societate exclude anumite grupuri sau indivizi implică procese de încadrare în categorii, punându-se accentul pe apariţia şi identificarea unor incapacităţi, pe aspectele inferioare şi inacceptabile ale unei persoane. Din păcate, în legislaţia românească este încă prezentă sintagma de „persoană cu handicap” în locul sintagmei de „persoană cu dizabilitate”.

Citeşte şi: Moldovenii care au dus România în lume

Grupaj coordonat de Maura ANGHEL

Sursa foto hartă– www.cjr.ro

Dizabilitatea apare ca o problemă de drepturi umane. Implică lupta pentru alegere, justiţie socială şi participare. În toate ţările se afirmă necesitatea integrării şi se explică ritmul lent al progresului din cauza barierelor arhitecturale, financiare, tehnice, psihologice, sociale.