Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 11 martie 1916 GALERIE FOTO

 NOTA: Citiţi în cele 10 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 11 martie 1916 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

 Guillaume Apoillinaire, scriitor şi poet plin de savoare, a adunat câteva aforisme de-ale infanteristului francez pe front – el însuşi fiind printre aceştia: Iată câte-va:

• „Cine n-a trăit iarna prin tranşee, nu-şi poate da seama cât de simplu lucru e viaţa”.
• „Cine n-a văzut un cadavru ce putrezeşte pe parapetul tranşeei, nu-şi poate închipui cât de simplu lucru este moartea”.
• „Păduchii sunt însărcinaţi să facă toaleta infanteristului; ofiţer, subofiţer şi soldat”.
• „Ceea ce domină în luptă e tac-tac-ul mitralierelor”.
• „Toţi infanteriştii merită Crucea de război”.
• „Eroismul infanteristului francez din 1915 întrece tot ce se cunoaşte până azi în ce priveşte eroismul”.

27 contingente germane aruncate în hecatombe. „Germanii au perdut bătălia de la Verdun”, scrie în „Journal de Geneve” colonelul Feyler, eminentul critic militar şi în continuare explică că pentru Germania totul este refăcut, totul este de reînceput.

După două-zeci de luni de eforturi, după 4 mari ofensive, Germanii au aruncat în hecatombe 27 contingente. Două milioane de oameni, eri plini de de viaţă şi sănătate – azi sunt morţi sau schilodiţi. Patru-zeci de miliarde de economii au fost aruncate în vânt; o întreagă flotă de comerţ confiscată; un trecut strălucit distrus şi un lung viitor compromis.

 După două-zeci de luni de suferinţă, de plânsete, de strigăte, de eroism inutil; două-zeci de luni de mutilare a umanităţei; două-zeci de luni de ură şi disperare, statul major german pune acelaş semn de întrebare în faţa fiecărui non proiect.

Informaţii.  Sătenii au pus la dispoziţia ministerului de război însemnate cantităţi de ovăz, din producţia anului trecut. Ei mai au depozite de ovăz, asupra cărora se îndreaptă acum atenţia acelora cari sunt cunoscuţi ca traficanţi. Sătenii rezistă cât pot ca să nu vândă ovăzul intermediarilor, dar ei ştiu că ovăzul e prohibit şi mulţi dintre ei n-au decât ovăz de vânzare.