Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 16 noiembrie 1915 GALERIE FOTO

 NOTA: Citiţi în cele 10 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 16 noiembrie 1915 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

 Nu-i chip de discutat cu ei. Aţi observat, desigur, că la începutul războiului, după o scurtă reculegere în zăpăceala surprinderii, opinia nostră publică era aproape unanimă pentru înfăptuirea idealului naţional alături de Tripla Înţelegere, împotriva Ungurului şi a Neamţului. Era unanimitate chiar şi între căpeteniile ţării, care la Consiliul de Coroană sub cuvânt de neutralitate înarmată au tăiat deocamdată legătura de alianţă cu Austro-Germania, contrariind chiar vederile şi dorinţa regelui Carol – lucru nemai pomenit.

Se spunea atunci şi sus şi jos, că o frăţie de arme cu Ungurii e „o imposibilitate morală”, un nonsens în contra naturei. Un singur glas discordant s-a găsit în Consiliul de Coroană, glasul d-lui Carp, care cerea intrarea noastră imediată în războiu alături de Germania. Nici n-a surprins, nici n-a speriat lumea, această părere izolată a d-lui Carp, acest „nonsens împotriva naturei”, această „imposibilitate morală”. Toată lumea îl ştia pe d. Carp, el e original şi glumeţ, că aşa e obiceiul d-lui, să sperie ţara cu lucruri neobişnuite, din care însă nu iese nimic şi nu rămâne decât nimbul unei idei originale şi de spirit.

 De aceea a trecut opinia publică înainte peste originalitatea d-lui Carp, fără supărare, fără protest şi fără spaimă. Şi lucru mai semnificativ – a trecut lumea şi peste vederea şi dorinţa regelui Carol şi nu se aştepta decât momentul prielnic pentru a trece Carpaţii. Era o desăvârşită încredere în guvern, o desăvârşită încredere în făgăduinţa M. Sale Regelui Ferdinand, că urcând treptele tronului românesc, Român s-a făcut, şi unde va fi ţara, acolo va fi şi El.

 Opoziţia avea alt rol, decât a spune pe faţă, nu era în mintea şi inima tuturora, atât a mulţimei, cât şi a guvernului şi a regelui, rolul de a însufleţi ţara pentru jertfa supremă şi de a ţinea sufletul în fraţi de peste munţi care îşi aşteptau mântuirea de la noi.