Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 27 martie 1916 GALERIE FOTO

 NOTA: Citiţi în cele 10 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 27 martie 1916 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

Un contraatac la Verdun. Istorisire trăită. Ernest Le Gallic, Locotenent: Ciasornicele şefilor de secţiuni fusese regulate unul după altul. La cinci dimineaţă trebuia să eşim din tranşee fără semnalizare. Oamenii fără raniţă. Două sute de cartuşe de fiecare. În traistă, pe lângă o cutie de conserve şi o pâne, cinci grenade. Bidoane pline de apă şi cafe. Pe spate cinci saci deşerţi, legaţi împreună, pentru astuparea comunicaţiilor din tranşeele cucerite. Nici un foc de puşcă, numai cu baioneta.

Ajunşi acolo, cu grenada şi pumnalul. La cinci fără zece, zic: „E gata totul? Luaţi sama”. Atunci, încă odată, am simţit acea strângere de viscere, acea căldură rece în toate membrele, care nu este un semn de frică, dar pe care nici o putere omenească n-o poate stăpâni. Nici o putere omenească, dar puterea Divină!

 Delanoë şi cu mine ne împărtăşisem de cu sară. El era lângă mine şi-mi zice încet: „Voi fi ucis astăzi, sunt sigur”. Ţi-i frică?, îi zisei eu râzând. „Nu, nici odată nu am cunoscut mai bine preţul vieţei. Ea este aşa de frumoasă când o poţi da pentru o cauză sfântă! Şi niciodată nu mi-a fost mai uşor să mor, fiindcă niciodată nu l-am simţit pe Dumnezeu mai aproape de noi”.

 Pe când vorbea el, lumina pală a zilei mohorâtă îi dădea un aspect de fantomă, o frumuseţă de sfânt. Această lumină împrăştia în jurul nostru o pâclă deasă şi umedă, care se ridica ca un giulgiu, aninându-se în ţăpuşele ce susţineau gardul de sârmă. În timpul nopţei, soldaţii de geniu tăiase în sârmă trecători, pe care acum le vedeam bine. Delanoë îmi zisă tresărind: „Ascultă, o pasăre de la noi”.

O ciocârlie salută răsăritul acestei zile reci de primăvară. Cinci fără cinci: „Puneţi baioneta!” Un îndelung tremur de oţel. Mânele se strâng pe armă. Delanoë şi cu mine ne privim oamenii. (...) Cu faţa la pământ, mutilat de-o grenadă, sergentul Delanoë ţinea în mână crucea lui Isus, legată la piept cu un şnur tricolor...