Rafo vinde doar instalaţiile vechi

Acţionarii caută soluţii pentru îmbunătăţirea situaţiei * într-o primă etapă vor fi dezasamblate utilajele nefuncţionale, care vor fi vândute la fier vechi * Rafo a fost oprită în 2008

Sindicaliştii de la cea mai mare rafinărie din Moldova, Rafo Oneşti, mai au o speranţă. Societatea nu va fi desfiinţată, aşa cum se vehiculaseră nişte zvonuri, ci se va încerca salvarea unei părţi. Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a aprobat propunerea ca instalaţiile şi activele care nu fac obiectul proiectului de modernizare să fie valorificate pe piaţa second-hand.
În cazul în care va exista o ofertă profitabilă pentru modernizarea şi repornirea oricărui activ, se va da curs cererii, iar sumele încasate vor fi folosite pentru relansarea unor fluxuri de producţie. „Administraţia Rafo este singura care va hotărî în ce condiţii va realiza valorificarea activelor şi ce proiecte va implementa în baza resurselor financiare rezultate. Administraţia poate decide vânzarea totală sau parţială a activelor, inclusiv pentru dezvoltarea unor proiecte de către eventualii cumpărători”, a spus Diakov Petr, împuternicitul acţionarului majoritar, Petrochemical Holding Viena.
Preşedintele Consiliului de Administraţie, Miroslav Dermendjiev, a atras atenţia că dacă până la sfârşitul lunii nu va apărea nicio variantă de valorificare a activelor, societatea nu va putea achita obligaţiile curente de plată, ceea ce poate conduce la faliment. „Acţionarul majoritar nu vrea falimentul societăţii, dar pentru evitarea acestui aspect va trebui sa dirijeze urgent catre Rafo unele resurse financiare, până la realizarea practica a valorificarii unor active”, a dat asigurări Dermendjiev.
Acţionarii au aprobat ca toate sumele obţinute să fie folosite pentru întreţinerea activităţii curente, pentru îndeplinirea obligaţiilor faţă de Agenţia de Mediu apărute în urma activităţii companiei şi în urma implementării proiectelor de demontare a utilajelor şi a altor active, pentru întreţinerea infrastructurii companiei, cu scopul viitoarei utilizări a terenului, pentru o nouă platformă industrială, pentru noi proiecte tehnice.
Povestea unui mamut
La Oneşti, istoria petrochimiei începe în 1964, când a fost dezvoltată platforma petrochimică Borzeşti, din care a făcut parte şi rafinăria Rafo, construită pentru a prelucra ţitei sulfuros de import.
Rafo a devenit companie independentă juridic în 1991. În 2001, firmele Imperial Oil din Bacau şi Canyon Servicos din Portugalia au achiziţionat de la Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Activelor Statului (APAPS) 59,99% din acţiunile rafinăriei pentru 7,48 milioane dolari. Ulterior, participaţia celor doua firme a ajuns 94,5%.
Imperial Oil Bacău, aparţinând lui Corneliu Iacobov, şi Canyon Servicos s-au angajat, la privatizarea rafinăriei, să facă, într-un interval de cinci ani, investiţii de 80 de milioane de dolari şi să îşi asume toate datoriile comerciale, de aproximativ 200 milioane de dolari. În 2003, Balkan Petroleum Ltd din Marea Britanie a devenit actionar principal la Rafo, în urma preluării de la Canyon Servicos a unui pachet de 48,91% din acţiunile rafinăriei. În perioada 2001-2003, rafinăria a acumulat mari datorii, iar în 2004 a intrat în insolvenţă, având obligaţii de plată de peste 800 de milioane de lei către bugetul statului. În iulie 2005, firma Calder-A, din grupul Petrochemical Holding, a încheiat cu Balkan Petroleum un contract pentru preluarea a 98% din acţiuni. Petrochemical Holding a devenit proprietar în 2009, cu o participaţie de 96,21% din acţiuni. Calder-A era controlată de cetăţeanul rus Iakov Goldovskiy, fostul preşedinte al companiei petrochimice ruse Sibur. Activitatea rafinăriei a fost oprită în 2008 pentru efectuarea unor investiţii de modernizare estimate să dureze doi ani. Rafinăria nu a mai fost repornită.

Rafo Oneşti va fi vândută la fier vechi

Codrin ISPAS

„Se aprobă împuternicirea directorului general al Rafo să înceapă procedura de desfacere (vânzare) a activelor şi utilajelor aferente ale companiei. Preţul de vânzare a activelor şi a utilajelor se va stabili în baza preţurilor utilajelor pe piaţa second-hand, dar nu poate fi mai mic decât preţul fierului vechi pe piaţa locală românească în ziua semnării contractelor de vânzare/cumpărare a utilajelor” -- decizia AGA transmisă Bursei de Valori Bucureşti.