Tradiţii de Ignat

Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri ale românilor este tăierea porcului, eveniment care are loc în fiecare an pe 20 decembrie, de Ignat * în ciuda opreliştilor şi sfaturilor UE legate de sacrificarea animalelor, gospodarii îşi văd de ale lor şi respectă tradiţia veche încă de pe vremea romanilor 

Nu există Crăciun fără Ignat şi fără sacrificiul care însoţeşte sărbătoarea. În satele Moldovei, tăierea porcului era un motiv de mândrie şi de bucurie pentru gospodari, godacul fiind un semn al prosperităţii.
Pomana porcului
Legenda spune că în Ajunul Ignatului porcii visează că vor fi tăiaţi motiv pentru care nu mai mănâncă şi nu se mai îngraşă. A doua zi, dis-de-dimineaţă, înainte să se trezească familia, ca să nu le fie milă fiindcă altfel râmătorul va muri greu, bărbaţii scot porcul din coteţ, iar cel mai curajos dintre toţi îl înjunghie. După ce i s-a scurs tot sângele, este pârlit în foc de paie, lemne sau mai nou cu pompa de gaz. Urmează să fie spălat, uns cu un strat de sare, pentru ca şoricul să fie moale, şi apoi acoperit cu un ţol, pe care se aşează un copil.
Pasul următor tranşarea animalului şi niciodată nu se începe fără însemnarea cu Sfânta Cruce în frunte. Ignatul nu este complet fără Pomana Porcului, la care gospodina invită pe toţi cei care au participat la ritualul de sacrificare. „Aşa a fost de când mă ştiu, ne bucuram mult de Ignat. Tata şi fraţii lui tăiau porcul, iar noi, cei mici eram prin preajmă. Mâncam şoric şi alergam. Când am ajuns la casa mea am păstrat tradiţia şi mă bucur că în fiecare an familia vine la Pomana Porcului. Ne adunăm cu toţii şi ne este bine”, a spus mătuşa Eugenia, din comuna Alexandru Cel Bun (Neamţ).
Porcul este folosit şi ca „oracol“, iar instrumentul principal este splina. Legenda spune că splina godacului este cel mai bun meteorolog în privinţa iernii. Dacă este groasă în capăt, e semn de iarnă grea, cu multă zăpadă, dar şi de vară cu recoltă bogată. Dacă este subţire, iarnă săracă în omăt, geroasă, primăvara va veni mai repede, iar anul nu va fi foarte îmbelşugat. În unele locuri, untura de porc negru este folosită la vrăji. Cei care erau bănuiţi că vor ajunge strigoi erau unşi cu untură de porc negru. În ajun de Ignat, vrăjitoarele umblă să „ia belşugul” caselor, iar gospodinele împrăştie mei şi grâu în faţa casei.
Cine a fost Ignat
Povestea spune că eroul al cărui hram îl sărbătorim pe 20 decembrie fost hirotonit episcop al Antiohiei de Sfântul Apostol Petru sau că a fost al treilea episcop, după Evodius. A fost ucis ca martir la Roma, în jurul anului 110. Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia, Sfântul Ignatie a fost adus înaintea lui. După ce împăratul a văzut că nu poate fi întors de la credinţa în Hristos, l-a supus la chinuri, dar arătându-se mai tare decât chinurile, a fost trimis la Roma, păzit de zece oştaşi, ca să fie dat la fiare în arenă. În drum spre Roma a întărit Bisericile din cetăţile prin care trecea. Tuturor le mărturisea că se ruga să fie mâncat de fiare, „ca să ajung pâine curată lui Dumnezeu“. După ce leii i-au sfâşiat trupul, i-au rămas numai oasele cele mari, pe care le-au luat creştinii şi le-au dus în Antiohia. Despicându-i-se inima în mai multe părţi, s-a descoperit că fiecare bucată purta scris, cu litere de aur, numele Mântuitorului. În România, părţi din moaştele Sfântului Ignatie Teoforul se află la Schitul Darvari din Bucureşti, în Catedrala episcopală din Galaţi şi la Mănăstirea Tismana.
Maura ANGHEL

Citeşte şi: Povestea ţesătoarelor de la Pomârla

În Ajunul Ignatului se fierbe grâu din care este bine să mănânce toţi membrii familiei, iar ce rămâne se da păsărilor a două zi în zori. Acest obicei se face pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor. Tot în ajun se ia un dovleac, i se tăie coada şi se păstrează. Se spune că e bun pentru leac de bube dulci la copii.