Tradiţii de Moş Nicolae, bătrânul care aduce iarna

În această noapte, copiii de toate vârstele îl aşteaptă pe Moş Nicolae * potrivit tradiţiei, bătrânul cu barba albă le va aduce daruri celor care au fost cuminţi şi nuieluşe celor care au făcut năzbâtii * Moş Nicolae este un simbol al dărniciei în spiritul dreptăţii, care deschide seria cadourilor din această perioadă  

Sfântul Nicolae este sărbătorit în fiecare an pe 6 decembrie, această dată amintind de ziua când în anul 342 trupul Sfântului a fost depus în biserica Mitropoliei Myrei. El este recunoscut mai ales pentru minunile pe care le-a înfăptuit în timpul vieţii şi pentru bunătatea pe care a arătat-o faţă de oamenii săraci. Obiceiul de a oferi daruri în ajunul sărbătorii sale porneşte de la legenda salvării celor trei fete ale unui bătrân sărac de la căderea în păcat, Sfântul Nicolae dăruindu-le acestora pe ascuns punguţe cu galbeni.

Legende fel de fel  

Moşul care aduce daruri este, de fapt, o poveste occidentală. Se spune că sfântul ar fi înviat nişte copii care ar fi fost ucişi, de atunci a devenit şi protectorul copiilor şi de aici ideea că le aduce daruri. „Ştim cu toţii şi povestea cu cele trei fete de împărat sărace. În spaţiul nostru a pătruns această idee începând cu mediul urban la începutul secolului al XX-lea, iar asocierea moşului care aduce daruri cu cel care ne pedepseşte porneşte de la faptul că sfântul îi pedepsea cu o nuieluşă peste mână pe cei care nu erau credincioşi. Aşezarea darurilor în şosete sau ghete semnifică ideea de a merge mai departe cu bucurie. Este perioada când trecem dintr-un an în altul şi trebuie să trecem cu bine mai departe”, a explicat Florentina Buzenschi, muzeograf la Muzeul de Etnografie din Piatra Neamţ.
În vechime, Moş Nicolae era adevăratul Moş Crăciun, care aducea daruri şi era cunoscut şi în tradiţia Bisericii. Astăzi Moş Nicolae este cunoscut mai ales ca bătrânul care aduce cadouri în noaptea dinaintea sărbătorii sale, însă în tradiţia populară ipostazele în care apare Sfântul sunt numeroase. El era înfăţişat ca un bătrân cu barba albă ce trebuia să aducă musai zăpada de ziua lui, fiind considerat un fel de patron al iernii. Se credea ca dacă ninge pe 6 decembrie iarna va fi scurtă, dacă nu, va fi lungă şi cu geruri năpraznice. O altă ipostază este aceea de patron al celor care călătoresc pe ape. Se spune că sfântul ar fi fost corăbier, pescar şi negustor de peşte. În multe imagini este înfăţişat ajutând corăbii pline cu creştini.
„În tradiţia populară avem într-adevăr un Moş Neculai, cel care aduce iarna şi merge pe un cal alb, deci tot simbol al zăpezii, cel care îngheaţă Bistriţa dacă n-o găseşte îngheţată, dar Moş Nicolae aşa cum îl ştim noi avea mai multe valenţe. Era pe de o parte cel care era protectorul corăbierilor, pescarilor, podarilor, se spune că a înviat chiar nişte pescari care se înecaseră, pe de altă parte Moş Neculai este cel care îi ajută pe cei săraci”, a mai spus Florentina Buzenschi
Despre Sfântul Nicolae se mai spune în popor că stă la poarta de Apus a cerului, având ca sarcină alături de Sfântul Toader, aflat la poarta de Răsărit să nu lase Soarele să fugă de pe cer. La originea acestei legende stă credinţa populară că într-o zi Soarele va fugi de pe cer ca să nu mai vadă răutatea oamenilor de pe Pământ.

Alina FERENŢ, Maura ANGHEL

Citeşte şi: Elevii de la Colegiul de Informatică au fost "Moș Nicolae" pentru 24 de copii

Despre Sfântul Nicolae se spune că a ajutat trei surori, fără zestre, să se mărite. Aflând că erau în nevoie, tatăl lor fiind un nobil sărac, Sfântul Nicolae s-a hotărât să le dăruiască fetelor, în secret, trei saci cu aur, ca să se poată mărita. Văzând ca fata cea mai mare era bună de măritiş, dar fără peţitori, Nicolae, pe atunci episcop, a decis s-o ajute. S-a urcat pe acoperişul casei ei şi i-a aruncat un săculeţ cu aur. Mai apoi, când fetei mijlocii i-a venit vremea, Sfântul Nicolae a luat iar un sac cu aur, a urcat pe casă şi i-a dat drumul. Când i-a venit vremea de măritiş mezinei, i-a dăruit la fel, un săculeţ plin cu aur pentru ca şi ea să poată primi peţitori. De această dată, tatăl fetelor, hotărât să afle cine este atât de generos, a pândit noaptea şi mare i-a fost mirarea să vadă că Episcopul Nicolae îi ajutase copilele. El se urca pe acoperişul casei, de unde arunca sacul cu aur, care aluneca pe coş într-o şosetă pusă la uscat. De aici vine şi obiceiul de a pune şosete sau săculeţi deasupra şemineului, de Crăciun.