Ajunşi în mijlocul verii, se cuvine a-l aminti şi cinsti pe Sfântul Ilie (sau Sântilie), patronul arşiţei şi al frământărilor norilor * războinic vrednic împotriva răului, Sfântul Ilie poate fi duşmanul oamenilor dacă îi necinstesc ziua de prăznuire (20 iulie), prin focul şi grindina ce le poate slobozi asupra recoltelor * în calendarul apicol, sfântul este şi patronul albinelor, iar în cinstea lui, stuparii dau mereu mese speciale

 

 

Potrivit tradiţiei populare, oamenilor nu le este frică de nici o sărbătoare precum cea a Sfântului Ilie, surugiul lui Dumnezeu. Se spune că în ziua sa de hram se deschide cerul, iar sfântul apare într-un car de foc. Ilie a fost un băiat sărac, dar milostiv, şi tare aprig la mânie. Când a trecut la cele sfinte, Dumnezeu l-a luat lângă el, cu căruţă şi cai, şi i-a dat în putere şapte tunuri, din care se pot slobozi ploaia, seceta, foametea, holera, bolile, moartea şi bătăliile. Dumnezeu i-a dat tunuri sfântului ca să trăsnească după diavol. De aceea, de ziua lui, cerul e brăzdat de fulgere şi slobozeşte tunete.

Se spune că de Sfântul Ilie, morţii vin pe la casele lor, iar femeile dau de pomană mere, faguri de albine şi colive făcute din grâul abia bătut din snopi. În ziua sfântului se retează stupii, adică se adună mierea de albine. Încă mai există obiceiul ca în ziua retezatului, stuparii să-şi adune neamurile şi prietenii şi să le ofere rachiu şi cu miere.

 

Citeşte şi

„Cei mai mulţi dintre oameni sunt nişte bio-roboţi

Sărbătoarea era şi prilej de obiceiuri prenupţiale. De Sântilie, feciorii ciobani coborau de la stâne şi îşi duc drăguţele la joc, în Hora de Sântilie. Obiceiul era întâlnit mai ales în zonele pastorale, iar fetele care intrau în Hora de Sântilie puteau fi peţite. Cu o zi înainte de horă, ciobanii le dăruiau câte o furcă de tors ori o cocuţă de caş modelată în tipar, ambele fiind simboluri ale afecţiunii.

La Sfântul Ilie încep Pârliile, care ţin trei zile. Pârliile sunt surorile sfântului şi aruncă foc asupra celor care nu le respectă. Cinstit este şi Ilie Pălie, fratele sfântului de foc, dar şi Pălie (sau Foca), despre care se spune că i-ar fi fost vizitiu şi că merge mereu alături de el, în căruţa de foc.

În popor se spune că moartea Sfântului Ilie va aduce urgia apocalipsei. Dacă Dracul va reuşi să-i taie capul, sângele sfântului va curge pe Pământ şi-l va arde.

După purificarea prin foc va apărea o nouă generaţie de oameni, asemănători Blajinilor (oamenii primordiali, care trăiesc pe Tărâmul Celălalt, dincolo de Apa Sâmbetei). Dintr-o imensă movilă funerară vor ieşi apoi sufletele tuturor morţilor, întruchipate în oi şi capre. Oile îl vor urma pe Dumnezeu în Rai, iar caprele se vor duce în Iad, urmându-l pe Diavol.

Maura ANGHEL

 

Citeşte şi ANUNŢURI DIN ZIARUL EVENIMENTUL