Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani. 2 decembrie 1914 în ţară şi în lume GALERIE FOTO

 

NOTA: Citiţi în cele 10 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 2 decembrie 1914 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.
 

 Învie morţii. Moţii din munţii Abrudului s'au răsculat! Ca la 1784 – şi ca la 1848 – revolta împotriva nedreptăţilor şi a suferinţilor a izbucnit. Pe atunci s-au răsculat străbunii, astăzi fii. Nici o nedreptate şi nici o suferinţă nu poate rămânea nepedepsită. Păcatele părinţilor renasc la copii. Suferinţele unei generaţii îşi găsesc răzbunare în generaţia viitoare. Ungurii de la 1914 sunt tot ungurii de la 1784 şi de la 1848. Horia, Cloşca şi Crişan au murit frânţi pe roată! Avram Iancu – nebun!

 Păcatele de care s-au făcut vinovaţi ungurii odinioară faţă de noi nu-i lasă în pace. Tot ele îi îndeamnă, prin diavolul barbar al sângelui ce 'l poartă 'n vine, să nu-şi schimbe purtarea. Şi pe românii de acum, cari s-au răsculat îi vor schingiui la fel, şi poate şi mai rău. De cât împrejurările ne mai fiind la fel, rezultatele n'or să mai poată fi aceleaşi. Sângele pe cari şi acum l'or plăti pentru visul sufletului nostru, de pretutindeni, de aci 'nainte n'are să se mai verse zadarnic. Nedreptăţile şi suferinţele de la 1784 şi 1848, trebuie să'şi găsească răzbunare în revolta de la 1914.

 Românul e cel mai paşnic om din lume. Trebuie să-i ajungă cuţitul la os ca să se răscoale. Toate aserţiunile şi afirmaţiunile administraţiei ungureşti, ca şi a ziarelor maghiare, dac'or mai avea îndrăzneala să mai spue ceva în chestia aceasta, de mai înainte ştim că's falşe. Dacă românul s'a revoltat iar, dreptatea de netăgăduit e de partea lui. Este ceva de-asupra stelelor care ridică până la Dumnezeire şi pe cel mai mizerabil vierme. Şi dacă mai e cineva care să nu creadă în dreptatea lui Dumnezeu şi în învierea morţilor evenimentele din urmă ar convinge şi pe cel mai mărginit de adevărul că morţii învie şi că dreptate este. (...)

 Moţii, atât de populari în cântecele naţionale, iau din nou calea cea dreaptă şi sfântă, care cu sânge începe şi tot cu sânge sfârşeşte. Ei pornesc ca şi Crişan odinioară, cu crucea în mână, grăind tare prin târguri şi prin sate că numai murind se poate nădăjdui în viaţa cea mare şi frumoasă.