„Iaşiul are un public extraordinar, extrem de interesat de literatură”
Dimensiune font:
Dialog cu scriitorul Lucian Dan Teodorovici, membru în Consiliul director al Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi * cea de-a II-a ediţie FILIT se va desfăşura în perioada 1 – 5 octombrie şi va face posibilă întâlnirea publicului cu 300 de scriitori importanţi din ţară şi din străinătate, traducători şi alţi profesionişti ai cărţii
Născut pe 17 iunie 1975, la Rădăuţi (Suceava), Lucian Dan Teodorovici este scriitor, scenarist de film şi televiziune, regizor de teatru. Este coordonator al colecţiei „Ego. Proza” a Editurii Polirom, iar în perioada 2002 - 2006, a fost redactor-şef al editurii. Ca dramaturg, a fost selectat în volumul „Antologia DramatIS” („Cartea Românească”, 2008). În 2013, a debutat ca regizor de teatru, cu spectacolul „Prăpădul” (după un text de Attila Bartis), montat la Teatrul Naţional din Iaşi. În acelaşi an a pus în scenă, la Ateneul ieşean, spectacolul „Sînt o babă comunistă”, o dramatizare după romanul omonim semnat de Dan Lungu.
Este autorul volumelor: „Cu puţin timp înaintea coborârii extratereştrilor printre noi” (1999, 2005), „Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei ţigări marijuana (2000), „Circul nostru vă prezintă:” (2002, 2007), „Atunci i-am ars doua palme” (2004), „Celelalte poveşti de dragoste” (2009, 2013), „Matei Brunul” (2011, 2014), „Unu + unu (+ unu...). Nişte comedii” (2014). Cărţile sale au fost traduse şi publicate în SUA, Franţa, Germania, Spania, Italia, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Macedonia şi Turcia.
- Cum aţi descrie prima ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, cea din 2013?
- Cel mai la îndemână clişeu ar fi să spun: „un vis împlinit”. În realitate, chiar despre asta e vorba: am sperat, ne-am construit vreme de câţiva ani, alături de Dan Lungu şi Florin Lăzărescu, diverse vise legate de un festival de anvergură în România, ba mai mult, la Iaşi. Am avut şi diverse temeri: că publicul e totuşi limitat, mai puţin interesat de carte etc. Au fost, toate temerile, nişte erori pe care le-am făcut: prima ediţie a arătat că Iaşiul are un public extraordinar, extrem de interesat de literatură. Ne uitam anul trecut la sălile pline, ne aminteam festivaluri importante din alte ţări la care am participat în calitate de scriitori şi nu ne venea să credem că de astă dată se întâmplă la noi. Cred că asta e cea mai bună descriere.
- Care este echipa alături de care lucraţi la această a II-a ediţie?
- Echipa e amplă, ar trebui să pomenesc toate numele, căci altfel ar fi nedrept. Sunt oameni care muncesc zi şi noapte în ultimele săptămâni pentru festival. Nu-s doar vorbe aruncate, dacă aţi asista la pregătiri v-aţi convinge de asta. Aşa încât vă rog să-mi permiteţi să-i amintesc aici pe toţi cei care s-au implicat în organizare, cu regretul că nu pot trece aici şi numele tuturor voluntarilor. Pe lângă consiliul director, din care fac parte alături de Dan Lungu şi Florin Lăzărescu, există o echipă iniţială, pe care am construit-o încă de anul trecut, formată din Corina Bernic, Amelia Gheorghiţă, Mădălina Cocea, George Onofrei, Florin Irimia şi Dan Daia (care, din păcate, anul acesta n-a mai putut să se implice în organizare, dar sperăm că va reveni pe viitor). Ni s-au alăturat pe parcurs foarte mulţi oameni, unii încă de la ediţia trecută, alţii de la această a doua ediţie, precum: Adriana Bondor, Anca Baciu, Bianca Grigoriu, Andra Petrariu, Dragoș Duțu, Georgiana Asiminii, Georgiana Leșu, Corina Gologoț, Andrei Giurgia, Adrian Murariu, Iulian Pruteanu, Ruxandra Lidia Krișan, Manuela Oboroceanu, Teodora Rogoz, Florin Iorga, Sorana Lupu, Adrian Botez, Mădălina Daraban, Dan Semenov, Andrei Tabarcea, Daniela Ştefan, Cosmina Râmbu şi Oana Hanganu. Sper să nu fi uitat pe cineva.
- Cine vine la FILIT 2014? Daţi-ne câteva nume din lista scriitorilor care au acceptat invitaţia de a fi prezenţi la Iaşi în perioada 1 – 5 octombrie...
- E dificil să dau doar câteva nume. Sunt scriitori foarte importanţi, străini şi români, care participă la această ediţie. Sunt traducători, critici literari, manageri şi mulţi alţi oameni din lumea culturală. Nu am un criteriu pentru a selecta doar nişte nume dintre cei care au acceptat invitaţia. Eventual, putem vorbi despre evenimentele din cadrul „Serilor FILIT”, de la Teatrul Naţional din Iaşi. Fiecare astfel de seară e dedicată unuia dintre invitaţi: miercuri va fi întâlnirea cu David Lodge, un nume care, îmi închipui eu, nu mai are nevoie de vreo prezentare; joi va veni în faţa publicului Guillermo Arriaga, scriitor mexican şi scenarist al unor filme celebre, regizate de Alejandro González Iñárritu, precum „Babel”, „21 Grams”, „Amores Perros” sau „The Three Burials of Melquiades Estrada”; vineri avem onoarea de a o primi pe scena TNI pe Herta Muller, laureata Nobel pentru Literatură; sâmbătă, va fi prezent în cadrul aceluiaşi tip de eveniment Mircea Cărtărescu, pe care ieşenii îl aşteaptă, o ştiu deja din reacţiile primite, cu mare bucurie; duminică, venit din SUA, vom avea de asemenea bucuria de a-l întâlni pe Norman Manea. Cum am spus, sunt numeroşi scriitori importanţi din ţară şi de afară, traducători şi alţi oameni de cultură. Îi veţi descoperi citind programul de pe site-ul festivalului (www.filit-iasi.ro). Şi vă asigur că fiecare eveniment merită prezenţa unui public numeros.
- Cine a fost cel mai greu de „convins” să participe, cel mai dificil de abordat?
- Cei care n-au acceptat să vină, evident! Cu unii dintre aceştia am discutat îndelung, până la urmă răspunsul fiind negativ, din diverse motive. Cei mai mulţi însă ne-au promis prezenţa la ediţia viitoare şi, pot s-o spun de pe-acum, aşa cum am promis şi anul trecut şi ne-am ţinut de cuvânt: vor fi nume foarte importante şi la ediţia 2015. Cu scriitorii care au venit nu pot spune că a fost foarte dificil, de vreme ce am primit în cele din urmă un răspuns pozitiv. Sigur însă că atunci când e vorba despre scriitori străini, discuţiile sunt mai lungi, din câteva motive: la început iei legătura cu agenţii, abia într-un final ajungi la discuţii directe; apoi, programele le sunt încărcate, în special în luna octombrie; în fine, o problemă deloc de neglijat pentru străini e că România nu are încă o mare tradiţie a festivalurilor literare, prin urmare nu ştiu exact la ce să se aştepte, de aici putând apărea anumite reticenţe la început.
- Cum aţi făcut selecţia celor 300 de invitaţi? Care au fost criteriile?
- Sunt multe criterii pe care le-am avut în vedere, dat fiind faptul că invitaţii noştri nu sunt numai scriitori şi traducători, ci, aşa cum am spus deja, avem ca invitaţi şi editori, şi manageri ai altor festivaluri, şi jurnalişti străini sau români, şi critici literari ş.a.m.d. Dar dacă ne referim doar la scriitori, vă pot spune că, în privinţa celor străini, primul criteriu, absolut obligatoriu, a fost ca ei să aibă cel puţin o carte tradusă şi publicată în România. Evident, ne-am străduit să aducem scriitori dintre cei mai iubiţi de public, care să atragă deci interesul cititorilor. În privinţa scriitorilor români, lucrurile sunt un pic mai complexe: sigur că ne-am ghidat în primul rând după aceleaşi criterii mai sus amintite, adică valoarea literară şi interesul pe care-l pot stârni printre cititorii ieşeni. Dar, la fel ca la prima ediţie, ne-am dorit mult să aducem scriitori care au fost mai rar, poate chiar deloc la Iaşi pentru întâlniri cu publicul. Au fost deci mai multe lucruri de care am ţinut cont, am avut inclusiv sugestii din partea unor oameni de cultură, pe care, în măsura posibilităţilor, le-am luat în calcul.
- Au existat şi sugestii venite din partea publicului prezent la ediţia de anul trecut? Şi-au manifestat ieşenii dorinţa de a întâlni anumiţi scriitori sau poeţi?
- Da, evident. Asta-i o altă bucurie a noastră: au existat numeroase sugestii, ceea ce ne-a dovedit că interesul e în creştere. Vă mărturisesc, am stat o vreme pentru a culege toate aceste sugestii de invitaţi de pe pagina de Facebook a festivalului şi nu numai, iar primii scriitori pe care am încercat să-i aducem au fost cei care numărau cele mai multe „voturi”. Sigur că nu a fost posibil în totalitate, dar unii dintre cei prezenţi la această ediţie au fost contactaţi chiar în urma sugestiilor cititorilor.
- O întrebare venită de la un cititor, de data aceasta: De ce nu se acordă un spaţiu pe măsura celorlalte genuri, în cadrul FILIT, literaturii SF/fantasy? În Occident, SF/ fantasy sunt pe picior de egalitate cu literatura mainstreem, atât ca succes comercial, priză la publicul tânăr, cât şi premii literare şi festivaluri… De asemenea, există numeroşi scriitori valoroşi autohtoni, unii cu premii europene.
- E adevărat că nu am creat programe speciale dedicate literaturii SF, dar printre scriitorii străini pe care am dorit să-i invităm, s-au aflat la un moment dat şi câţiva autori de astfel de literatură. Ne interesează scriitorii buni, fără a merge într-o direcţia sau alta, spre un „gen” sau altul. Din păcate, n-am avut răspunsuri favorabile dinspre scriitorii de literatură SF pe care i-am abordat. Vreau să vă mai spun însă ceva legat de subiect: în general, la festivalurile din afară nu se fac secţiuni speciale legate de acest tip de literatură. Poţi întâlni scriitori de SF la festivaluri, însă vă asigur că n-au fost invitaţi pentru că scriu SF, ci pentru că scriu literatură de bună calitate. Remarc mai degrabă faptul că scriitorii de SF se retrag uneori într-un cerc exclusivist, că-şi organizează propriile întâlniri etc. Şi nu cred că e de dorit ca scriitorii să se împartă între scriitori SF şi ceilalţi... Dar am deviat de la subiect, nu cred că e cazul să continui. Una peste alta, la FILIT nu ne-am propus să nu aducem scriitori de SF. Dimpotrivă. Poate ediţia de anul viitor va fi mai „darnică” în răspunsuri pozitive din partea unor asemenea scriitori.
- În ce măsură acest festival este pentru public, în ce măsură pentru specialiştii care îşi dau astfel întâlnire la Iaşi?
- Specialiştii despre care vorbiţi sunt, la rându-le, public la acest festival. Am observat asta anul trecut, m-am bucurat de bucuriile lor în momentul în care întâlneau un scriitor sau altul. Nu e un festival dedicat în primul rând întâlnirilor profesionale, ba chiar ideea de festival contrazice o asemenea perspectivă. Sunt târguri de carte profesionale, precum cele de la Frankfurt şi Londra, unde specialiştii au ocazia să fie profesionişti şi atât. Aici, la FILIT, insistăm pe ideea de sărbătoare a literaturii. Pentru toate categoriile de public. Evident, sunt şi câteva întâlniri profesionale, căci nu ascundem un alt scop al festivalului, anume acela de a înlesni comunicarea dintre scriitori şi profesioniştii din lumea cărţii. Dar comunicarea despre care vorbesc se poate produce, şi prima ediţie ne-a confirmat asta, chiar şi în întâlniri mai puţin formale, într-o atmosferă pe care FILIT-ul şi-a propus şi, se pare, a şi reuşit s-o creeze.
- Oferiţi-le pasionaţilor de literatură câteva argumente pentru care să nu ocolească întâlnirile cu traducătorii! Unele voci susţin că publicul nu este interesat de acest domeniu şi că sintagma din titulatura festivalului este... neatractivă, dar anul trecut am avut ocazia să descoperim, la Iaşi, că traducătorii sunt cel puţin la fel de interesanţi ca scriitorii!
- Vedeţi, aţi răspuns chiar Dvs. la întrebare, prin constatarea de final. Noi ştiam însă de o bună bucată de vreme că traducătorii sunt la fel de interesanţi ca scriitorii. Traducătorii ştiu cel mai bine amănunte „picante”, întâmplări cu un scriitor sau altul, traducătorii se confruntă uneori cu nişte situaţii dintre cele mai stranii şi amuzante când sunt nevoiţi să traducă un text sau altul. Traducătorii sunt scriitori, până la urmă. Şi mai toţi cei pe care îi cunosc personal sunt oameni extraordinari, credeţi-mă! Dincolo de asta, poate fi fascinant să-i ascultaţi vorbind despre munca lor, despre ce înseamnă să te adaptezi stilistic, să „asculţi” vocea autorului şi să ştii s-o redai prin propriile sentimente, prin propriile interpretări. Astfel încât ea să spună până la urmă acelaşi lucru, însă adaptat cumva „respiraţiei” cititorului dintr-un alt spaţiu lingvistic. Nu, traducătorii pot fi orice, numai plictisitori şi neatractivi nu.
- Pentru dumneavoastră, care a fost cea mai emoţionantă întâlnire, la ediţia de anul trecut?
- Greu de spus. Pe scriitorii români invitaţi îi cunoşteam deja în urma multor alte întâlniri, dar e o bucurie să-i revăd, să stăm de vorbă, să-i ascult în evenimente. În privinţa traducătorilor, în majoritatea cazurilor a fost de asemenea vorba despre reîntâlniri frumoase. M-am bucurat poate în mod special de prezenţa lui François Weyergans, chiar dacă a fost a doua mea întâlnire cu domnia sa, şi de cea a lui Andrei Kurkov, pentru că-i citisem cu ani înainte şi-mi creasem deja un soi de „legende” în privinţa lor. Dar mi-a făcut mare plăcere să întâlnesc scriitori străini pe care i-am citit, recunosc, abia după ce i-am invitat la FILIT. Sincer, cred că m-am bucurat cel mai mult când Andrei Kurkov, într-o discuţie privată, mi-a zis aşa: „Am fost la zeci şi zeci de festivaluri, dar îţi spun că FILIT poate deveni un fel de Berlinală a literaturii”. A fost extrem de onorant să aud asta. Şi, bineînţeles, emoţionant, căci de la acest cuvânt am pornit...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau