Amintiri de pe front: „Mi-au pus puşca în mână la 16 ani” FOTO

Povestea cutremurătoare a unui veteran de război este unică în România * la cei 89 de ani, Constantin Toma îşi aminteşte cu groază clipele din copilăria petrecută pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial * venit la Iaşi de pe plaiuri nemţene, bătrânul aşterne crâmpeie din viaţa lui şi despre cum statul român l-a târât prin umilinţă * patru ani a fost deţinut politic după ce a luptat în brigada Iuliu Maniu pentru eliberarea oraşului Alba Iulia * „Nu aveam loc pe unde să calc de morţi, ruşii erau groaznic de mulţi”, îşi aminteşte omul care a trecut prin 75 de locuri de muncă din cauza Securităţii

La vârsta de 16 ani păşea printre cadavre, pe frontul de luptă în cel de-al Doilea Război Mondial. În frăgezimea vârstei, prins într-un tablou al groazei, Constantin Toma se despărţea de părinţii săi în fuga din calea ororilor războiului doar ca, mai târziu, să fie unul din actorii principali pe frontul de luptă de la Alba Iulia. Până atunci, primii ani din viaţă i-a petrecut la Piatra Neamţ, acolo unde s-a născut, apoi a venit la Iaşi cu familia, în 1940. A făcut primele clase la Şcoala de arte şi meserii de pe strada Sărărie, astăzi Grupul Şcolar „Gheorghe Asachi”. „În 1944, când au venit ruşii, eram acasă la părinţi, în Piatra Neamţ. Eram patru copii, eu şi trei surori, care nu mai trăiesc acum, iar tata era mecanic la CFR. Când au venit ruşii şi s-au oprit la Stânca Roznovanu, întâi am plecat în refugiu tocmai pe la Arad. Acolo am stat puţin timp. Pentru că tata era mecanic la CFR, am plecat cu un tren marfar, stăteam cu el în locomotivă. La Adjud ne-au ajuns ruşii, au tras cu tunul de pe şosea în noi. Am sărit din tren şi am fugit pe jos de la Adjud la Bcureşti. Să nu mă întrebaţi ce am mâncat şi unde am dormit. După ce am sărit din tren, m-am pierdut de părinţi“, îşi aminteşte Constantin Toma. Bătrânul spune că în acel tren se aflau sute de oameni, iar când a ajuns la Bucureşti, a dormit în Gara de Nord, fiind mulţi refugiaţi din zona de Nord-Est a României. „Mergeam prin Bucureşti şi am găsit grupuri de tineri voluntari Iuliu Maniu. Eram foarte bucuros că mi-au dat mâncare. Pe Calea Victoriei ne-am adunat peste 70 de tineri şi, de acolo ne-a dus la Cluj la o unitate militară unde am făcut instrucţie circa 10-12 zile. Aici ne-a echipat cu arme, mi-au pus puşca în mână la 16 ani. De acolo ne-am dus pe Dealul Feleacului, noaptea. Din dimineaţa următoare am intrat în luptă. Nu aveam loc pe unde să calc de morţi. Ruşii erau groaznic de mulţi, dar nemţii erau specialişti în ceea ce făceau. Am ajuns apoi la Alba Iulia, acolo era o situaţie complicată cu ungurii”, povesteşte Constantin Toma.

 

„Am fost terorizat de Securitate“

 

Bătrânul îşi aminteşte că de la Alba Iulia a fost dus la Abrud, unde era Batalionul 5 Vânători de Munte, unde a făcut instrucţie 12 zile sub „Comanda germană SS”. Din cauza acestui fapt, toată viaţa a avut de suferit. „Din cauză că am făcut instrucţie sub comanda germană, am avut de tras 44 de ani, din 1944 până în 1988 când am ieşit la pensie, am fost terorizat de Securitate. Am trecut prin 75 de locuri de muncă, e totul trecut în cartea de muncă. Peste tot pe unde am lucrat se făceau presiuni şi trebuia să plec”, spune veteranul Toma. La opt ani de la terminarea războiului, a făcut Facultatea de Mecanică, însă apele nu s-au liniştit în viaţa lui. Când s-a întors acasă la Piatra Neamţ, a găsit casa vandalizată, nu a mai rămas nimic din bunurile lor. Între timp, a fost repartizat pentru prima dată la Atelierele CFR, pentru legătura tatălui său cu acest domeniu. Însă când s-a aflat că a fost voluntar sub instrucţia făcută de comanda germană, câteva luni mai târziu a fost mutat la atelierele CFR Simeria, judeţul Hunedoara. În Iaşi a activat ca profesor, fiind mutat de la o şcoală la alta. „În 1952 - 1954 am fost condamnat la muncă silnică în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, pentru că am făcut instrucţie sub comandă germană. Apoi, din 1986 până în 1988, când am ieşit la pensie, am fost condamnat din nou la muncă silnică. Atunci eram profesor. Am făcut greşeala să le spun colegilor de cancelarie că ruşii nu vor putea distruge omenirea. Din cauza acestei declaraţii am avut de suferit”, mai povesteşte Constantin Toma.

 

I-a pus nota 4 unui fost prefect al judeţului

 

Constantin Toma a fost profesor de rezistenţa materialelor la Liceul Tehnoton, în perioada în care printre elevii lui se afla şi fostul prefect al judeţului Iaşi, Dan Cârlan. Îşi aminteşte cu drag de acea perioadă, chiar dacă a avut de suferit spre sfârşitul carierei. „L-am avut elev pe Dan Cârlan în 1980. I-am pus nota patru, de încurajare. Pe atunci se făcea carte, nu ca acum. Am rămas prieteni cu el, a învăţat, i-am dat notă mai mare şi a trecut. Am amintiri plăcute din vremea când eram profesor”, a mai spus bătrânul. Nici după pensionare nu a avut linişte.

În 1988, a solicitat Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi să fie reîncadrat în învăţământ. Doar că instituţia i-a răspuns sec faptul că acest lucru nu este posibil fără aprobarea conducerii unităţii de învăţământ. Aşa s-a făcut că, din 1988 şi până în 2008 a primit de la stat de doar 30 de lei pe lună, deşi pensia de profesor pe care trebuia să o ia era de 1.800 lei. „Abia în 2008, când a făcut apel la preşedintele României a primit calitatea de pensionar cu toate drepturile cuvenite”, completează Toma. A avut însă de dus alte lupte cu instituţiile statului, cum ar fi Casa Teritorială de Pensii şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, instituţie de la care a primit un răspuns halucinant. În 2015, CNSAS îi comunică lui Constantin Toma că, în urma verificărilor suplimentare în evidenţa electronică a dosarelor, nu au fost identificate dosare ori documente întocmite de Securitate pe numele său. În 2012, Casa Teritorială de Pensii Iaşi îi întoarce spatele şi îi transmite că nu poate elibera documente care să ateste vechimea în muncă, iar asta poate fi făcută doar de angajatori.

La 89 de ani, conduce cu drag maşina lui
În ciuda vârstei înaintate, Constantin Toma conduce şi astăzi cu drag o Dacia pe care o are de aproape 20 de ani. Îşi aminteşte de prima lui maşină, un Trabant şi că nu a avut niciodată un incident în trafic, în cei 50 de ani de când este şofer. „Am fost instructor auto. Nu am avut niciodată un accident, pentru că eu conduc atent şi nu merg cu viteză. Mai am încă un an până când nu mai am voie să conduc. Am o casă lăsată moştenire de la părinţi pe strada Roşcani, în Moara de Vânt, dar nu mă pot muta acolo din cauza vecinilor care mă terorizează. Îmi este frică să stau singur acolo. Am casa aia de 14 ani şi nu mă pot muta în ea”, a povestit bătrânul. El spune că, una din cele mai grave experienţe a fost cu un grup de indivizi care au dat buzna în curtea lui, mai să-l isprăvească. Constantin Toma ne-a condus la locuinţa lui din strada Roşcani, abandonată şi lăsată în grija unui câine. În jurul construcţiei stă o paletă mixtă de case luxoase în contrast cu altele mai sărăcăcioase.

„Cinci indivizi au venit cu maşina, cu un număr de Ungaria, să mă omoare. Am văzut că vor să mă înghesuie în cameră. Am sunat la poliţie, au venit şi i-au găsit la mine în curte. Aparent se purtau frumos cu mine, dar căutau să mă bage în casă. Poliţia apoi a spus că nu sunt cinci, ci patru. Nu s-a luat nicio măsură”, adaugă bătrânul care, la final, ne-a dezvăluit secretul longevităţii sale: „probabil pentru că nu am pus gura pe alcool şi ţigări, iar alimentaţia era sănătoasă, nu ca acum”. 

 

Ajutor nesperat pentru cinci copii care şi-au pierdut mama