Lecţii de viaţă în curtea „Omului cu câini” FOTO

Georgel Crețu este cunoscut în satul Hlincea, din comuna Ciurea ca fiind „omul cu câinii” * născut în 1950, bătrânul locuiește de 15 ani la marginea unei poienițe, într-o colibă improvizată, fără apă sau curent electric * în fiecare zi merge pe jos 20 de kilometri până în Iași ca să caute hrană printre gunoaie, dar nu pentru el, ci pentru câinii de care are grijă * asta a fost destinul unui respectat inginer constructor, până când mariajul lui a luat o întorsătură dramatică * a fost descoperit umblând pe străzi de un ieșean cu suflet mare, care, împreună cu o clasă de elevi, au mers la sfârșitul acestei săptămâni la coliba în care locuiește, pentru a-i întinde o mână de ajutor

De 15 ani locuiește la marginea satului Hlincea, comuna Ciurea, într-o colibă șubredă. Este cunoscut mai degrabă ca fiind „Omul cu câinii”, dar numele lui adevărat este Georgel Crețu. În vremurile bune era inginer constructor, avea familie și copii. A ajuns acum să trăiască din gunoaie, și mănâncă doar ce rămâne în urma câinilor pe care îi îngrijește. Merge zeci de kilometri în fiecare zi până la tomberoanele din marginea Iașului, de unde aprovizionează hrana pentru căței. Nu are nici apă și nici curent electric. Stă la lumina lumânării și numai el știe ce suferințe a îndurat de-a lungul iernilor friguroase. În urma divorțului, soția l-a alungat din casă, iar de atunci, trăiește zi de zi în sărăcie lucie. Acum este singur și povestește cu mâhnire că nu a mai primit nicio veste de la copiii lui. De la stat nu are niciun venit și s-a săturat să fie ignorat de fiecare dată când bate la ușile funcționarilor grași din primărie. În fiecare zi, de dimineață, își pune sacul în spate și pleacă la drum spre ghenele de gunoi din oraș, de unde se întoarce seara. A doua zi o ia de la capăt. Chiar dacă este izolat de lume și vorbește doar cu cei 20 de câini pe care îi îngrijește, Georgel Crețu este de o politețe ieșită din comun, iar poveștile lui sunt cursive și captivante. „De 15 ani stau aici. E pământul unui fost prieten, care a murit. Dacă cineva vine și cumpără pământul ăsta, sunt terminat. Eu m-am născut în Ciurea, iar studiile le-am făcut la Institutul de Politehnică aici la Iași. Mai târziu m-am mutat să lucrez în mină, la Maramureș. Acolo am primit un apartament, apoi m-am mutat la casă, chiar după căsătorie. Lucrurile nu au mers bine și s-a ajuns la divorț. De atunci m-am mutat înapoi în Ciurea”, povestește bătrânul. Acum locuiește într-o cămăruță de câțiva metri pătrați și când poate, mai citește din căteva cărți vechi la lumina lumânării.

A lăsat serviciul pentru a avea grijă de câini

După ce s-a mutat înapoi în Ciurea, Georgel Crețu a lucrat pe la diverse firme private, vreme în care a început să aibă grijă de câțiva câini care și-au făcut apariția pe lângă coliba lui. Bătrânul povestește că, zilnic, cățeii îl însoțeau pe drumul către muncă. Pentru el, aceste animale sunt o pasiune mai presus de grija proprie, și, spre deosebire de cei care i-au întors spatele în viață, aceste suflete i-au rămas mereu loiale. Copiii sunt plecați și au uitat să mai dea un semn. Prieteni nu prea are, dar mai merge din când în când la un vecin, care îi mai dă câte o bucată de mămăligă și ciorbă caldă. „După divorț m-am mutat înapoi în Ciurea. Nu aveam unde să locuiesc, așa că mi-am făcut colibă într-o râpă, aproape de locul în care stau acum. Nu aveam decât ciolofane pentru acoperiș iar în timpul iernilor se puneau straturi de zăpadă peste mine. Îmi amintesc că aveam niște căței care mergeau după mine la serviciu. După un timp, s-au înmulțit, aveam nevoie de mai mult timp pentru grija lor. Am lăsat munca, trebuia să am grijă de ei. Acum, în fiecare zi, iau după mine căruciorul ori un sac mai mare și îl trag după mine așa cum pot să caut prin gunoaie. Merg în fiecare zi 20 de kilometri până în oraș. Nu car mâncarea pentru mine, ci pentru acești câini. Când îmi e prea foame și nu mai rezist, mai iau din mâncarea loc, nu am ce face”, spune bătrânelul. Georgel Crețu are în preajma casei în jur de 20 de câini, fiecare cu numele lui. Îi iubește pe toți în egală măsură iar acum lucrează la seră pe care vrea să o facă adăpost de iarnă pentru căței.

Nu are niciun ajutor de la stat

Cum la omul sărac nici boii nu trag, Georgel Crețu a avut o mare pierdere în urmă cu câțiva ani. A uitat o lumânare aprinsă într-o anexă improvizată iar incendiul i-a ars actele și ultimele bunuri pe care le mai avea. Oftează și acum la pierderea lui. Nu mai are nici buletin, nici certificat de naștere, și nici nu este proprietar pe terenul pe care locuiește. Totuși, nimeni nu a venit în 15 ani să-l întrebe ceva, iar oamenii din sat îl mai ajută cu ce pot. De la stat, nu are niciun ajutor. Numai că, bătrânul locuiește pe raza comunei Bârnova, și doar aici se poate înscrie pentru un program de ajutor social. Pe această cale, s-a luat legătura și cu primarul comunei Ciurea, Cătălin Lupu, dar și primarul comunei Bârnova, Gheorghe Cazacu, în vederea includerii lui Georgel Crețu într-un program de ajutoare financiare.„Nu am niciun venit. Peste tot pe unde am fost pe la primării am tot fost amânat. Mi-au spus să vin mâine, a doua zi să vin poimâine și tot așa. Până nu am mai putut și nu m-am mai dus. Bani nu am, doar mâncare pe care o iau de la gunoi. Lumea mai lasă câte o jumătate de salam, ori de pâine. Sunt zile bune și zile rele”, mai povestește bătrânul.

Iarna stă într-o cușcă din nailon

Pentru iarna care vine, Georgel Crețu și-a pregătit câteva lemne din poienița în care stă, dar nu se poate bucura de căldură. Are o sobă mică primită din donații dar aproape că nu încălzește. A avut-o și iarna trecută, dar nu i-a fost de mare folos. A preferat să stea într-o anexă ridicată din câteva crengi și o folie de nailon. Așa se trăiește la câțiva kilometri de un oraș cu pretenții de capitală europeană. „Am soba asta mică dar dacă fac focul în ea, în două ore camera se răcește. Consuma prea mult pentru nimic. Așa că, iarna trecută m-am mutat în coliba asta de nailon și mă înveleam cu pături. Dacă afară erau -30 de grade, înăuntru erau -1 grad, și îmi era bine. Așa am trecut peste iarnă”, își amintește bătrânul. În jurul casei, dacă o putem numi așa, stau zeci de cuști pe care le-a făcut cu mâna lui pentru căței. A pus viața lor înaintea lui. Mai are o anexă pe jumătate construită, la care se chinuie de ani buni să o termine. Nu are materiale, dar cum primește câte ceva din donații, mai bate câte o scândură în ea. Acolo, spune bătrânul, vrea să își facă o bucătărie, pentru că nu are unde găti și mânca. „Oamenii se mai opresc din drum și mă mai ajută. Orice ban am, nu mă duc să-l beau. Îmi cumpăr materiale, atât cât pot. Merg în bazar, iau ce am nevoie și mai cârpesc în jurul casei. Nu prea mă descurc, pentru că nu am scule”, spune bătrânul.

Elevii care au predat lecția de omenie

Povestea acestui om a sensibilizat zeci de ieșeni în ultimele zile, iar unul din cele mai frumoase gesturi la care a asistat opinia ieșeană a fost al clasei 12E de la Colegiul Economic Administrativ Iași. Acest grup de tineri a predat ieri, 20 noiembrie, o lecție de omenie ce le depășește vârsta. Coordonați de ieșeanul Petrișor Filip, aceștia s-au organizat și mobilizat prin intermediul site-urilor de socializare și au mers, la sfârșitul acestei săptămâni, acasă la „omul cu câinii”. Încă de la începutul acestei săptămâni, Petrișor Filip a organizat o campanie de strângere de fonduri pentru acest caz, iar ieșenii i-au dat curs fără să stea prea mult pe gânduri. Cu acești bani, s-au putut cumpăra unelte și materiale de curățenie pentru casa bătrânului. Astfel, elevii de la Colegiul Economic Administrativ Iași, s-au deplasat ieri, cu sprijinul unei firme private, și au început lucrările de amenajare în curtea și căsuța omului, iar asta nu a fost tot.

Tinerii au cumpărat, cu banii din donații, alimente pentru bătrân și saci cu hrană pentru câini. Petrișor Filip, promotorul campaniei, lucrează la o bancă din Iași, iar clasa de la Colegiul Economic Administrativ Iași trebuia să aibă practică la sediul instituției bancare. În schimb, tinerii au lăsat hârtiile și număratul banilor pentru o zi, și au pus umărul, cu adevărat, la clădirea unei societăți mai bune. „Astăzi (nr – ieri), copiii trebuiau să aibă practică la mine. Am vorbit cu profesorii, le-am explicat ce doresc să fac și am primit acordul lor fără probleme. Am primit semnale chiar și din străinătate, de la oameni care vor să ajute. Fiecare a contribuit cu ce a putut, doar prin site-urile de socializare. Nu s-au strâns sume mari, dar pentru fiecare bănuț am dovedit ce s-a cumpărat. Încă de dimineață lucrăm la curățenie, în casă dar și în curte. Acum este important să vedem exact ce ne trebuie. După ce vom reuși să cumpărăm materialele de care avem nevoie, ne vom întoarce aici și zilele următoare. Ce fac acești elevi este o lecție pentru toată lumea”, a spus Petrișor Filip (FOTO JOS). Într-o singură zi, elevii voluntari au făcut miracole pentru „omului cu câini”. Este genul de miracole de care Iașul are nevoie, pentru că are oameni capabili să le facă.

„Astăzi nu am mâncat nimic”

Alimentele cumpărate prin campania de donații vor ajunge pentru câteva zile. Învățat cu gustul alterat, Georgel Crețu nu s-a atins ieri de mâncarea proaspătă. Nu pentru că era sătul, dar bucuria de a-i vedea pe acești tineri care i-au întins o mână de ajutor a fost îndeajuns. „Astăzi nu am mâncat nimic. Nu îmi este foame. Mă simt sătul doar pentru că îi văd pe acești copiii cum mă ajută. Este mai mult decat aș putea cere”, spune bătrânul. Omul admite că și-ar face o grădină pentru legume, dar nu are unelte de săpat. Spune că sănătatea este cel mai mare dar pe care l-a primit de la viață. Este singur de atâția ani dar nu s-a îmbolnăvit niciodată.

Cu toate că stă izolat, politețea de care a dat dovadă la despărțirea de către tineri și redactorii cotidianului Evenimentul Regional al Moldovei, întrece orice limită de prejudecată. A fost o lecție cu porție dublă, învățată din drama acestui om, și de partea cealaltă, din spiritul civic al tinerilor care clădesc viitorul societății în care trăim. 

 

 

Vezi si Povestea ieşenilor care au deschis o grădiniţă în deşert FOTO