Operaţiunea „Maidanezul”! FOTO/ VIDEO

A fi hingher în Iaşi sau în orice alt municipiu nu mai reprezintă demult o îndeletnicire de pe urma căreia să capeţi stima sau măcar simpatia concitadinilor. Dimpotrivă, în percepţia unora, hingherul rămâne un „criminal josnic şi înarmat”, care se „luptă” cu un suflet inferior lui, incapabil de a vorbi şi a se apăra. Clişeul este folosit îndeobşte de cei care fac parte din tagma iubitorilor de animale şi care nu pot accepta sub nicio formă tratamentele de care au parte patrupedele, de la capturare şi până la o eventuală eutanasiere. Însă, există cel puţin o întrebarea la care, suntem convinşi, puţini se gândesc şi la care şi mai puţini cetăţeni deţin răspunsuri: cum ar arăta un oraş fără hingheri?

Potrivit statisticilor, în Iaşi, pe străzile din oraş ar exista cel puţin 3.000 de câini comunitari. În trecut, cifra a fost aproape dublă, însă odată cu apariţia unor noi reglementări legislative în ceea ce priveşte gestionarea câinilor fără stăpân, a funcţionării noului padoc de la Tomeşti şi, nu în ultimul rând, prin intensificarea eforturilor celor de la Salubris vizând adopţiile, numărul patrupedelor a scăzut simţitor. De capturarea patrupedelor agresive sau bolnave se ocupă trei echipe. „Unul începe treaba la ora 6.00, altul la 8.00 şi al treilea la 9.00, pentru a nu aglomera activitatea la padoc atunci când aduc patrupedele capturate”, ne explică şefii Salubris.

Baia Comunală, raiul maidanezilor!
Conform unei înţelegeri dinainte stabilite, ne întâlnim cu unul dintre aceste echipaje la Baia Comunală. „Avem o sesizare venită din partea angajaţilor de aici. Este vorba de mai mulţi câini care s-au aciuat în zonă şi care, seara, devin agresivi”, ne explică Toma Mathe, cel care coordonează una dintre echipe, compusă din alţi doi colegi, dintre care un şofer. Apoi, angajaţii Băii Comunale le dau hingherilor informaţii referitoare la patrupede. „Nu erau atât de multe, dar s-au înmulţit. Au venit de prin vecini şi s-au aciuat la noi. La mine nu sar, dar seara latră şi sunt agresive, atunci când ies fetele de la spălătorie”, spune unul dintre aceştia.

Laţul, înlocuit cu „arma” cu tranchilizante
La prima vedere, curtea unde s-ar afla animalele pare pustie. Vremea rea şi apariţia hingherilor sunt motivele care au determinat patrupedele să se ascundă sub nişte conducte de termoficare. Înarmat cu o „puşcă” şi cu trei doze de tranchilizante, angajatul Salubris trimite una dintre seringi în corpul unui câine. „Durează cam cinci minute până tranchilizantul îşi face efectul”, spune acesta. Înţepat de acul seringii, câinele fuge în celălalt colţ de curte înainte de a se prăbuşi, adormit. Celălalt hingher îl aduce în braţe la maşină, în timp ce colegul său caută să recupereze seringa pe care o folosise. Lucrurile se repetă în cazul celui de-al doilea câine. Unicul care mai poate fi capturat întrucât, intuind pericolul, celelalte patrupede s-au făcut nevăzute. „De aici mergem la o altă sesizare. Este vorba de un cetăţean care reclamă faptul că, la blocul său, s-ar afla mai mulţi câini, unii fiind agresivi”, ne spune angajatul Salubris.

„Padocul” din Păcurari!
Situaţia din Păcurari diferă de precedenta pentru simplul fapt că, aici, câinii s-au aciuat la parterul unui bloc. Miloasă, o ieşeancă le-a improvizat un adăpost din cutii de carton şi preşuri. „Ce era să fac? Sunt şi pui, mi-a fost milă de ei”, le explică aceasta hingherilor. Chiar şi aşa, riscul ca vreun locatar, trecător sau copil să fie muşcaţi de maidanezi este destul de mare. De altfel, ieşeanca înţelege situaţia şi nu se opune capturării animalelor. Doi pui sunt prinşi cu mâna şi urcaţi în maşină. În cazul mamei lor, este nevoie din nou de utilizarea armei cu aer comprimat şi de tranchilizante. „Nu puteam lua decât maximum şase câini”, spun angajaţii Salubris, înainte de a lua drumul padocului.

Condiţii de lux!
Drumul către Tomeşti decurge fără incidente. În anii trecuţi, din cauza stării precare a dubelor Salubris, câinii forţau balamalele, reuşind să evadeze. „Lucrurile s-au schimbat. Sunt maşini noi”, ne spune dr. Livioara Rotariu, şefa padocului. Celor şase patrupede aduse de hingheri le sunt repartizate cuşti nelocuite, unde animalele se bucură de un confort pe care, evident, nu l-ar fi găsit la colţ de bloc sau în vreo curte: cuşti din lemn, saltele, mâncare. „Stau până cineva la va adopta. Îmbucurător este faptul că a crescut numărul adopţiilor, în fiecare săptămână vin la noi cetăţeni care doresc să adopte un câine. În general, este vorba de proprietari de gospodării, nu prea întâlnim cazuri în care animalul este luat pentru a fi dus într-un apartament”, mai spune medicul veterinar.

Transporturi de animale pe care nu le văd decât ieşenii
În acest moment, dintr-un total de 900 de locuri, padocul are cam 450 de „locatari”. „Activitatea de ecarisaj este destul de dificilă. Pe de o parte vorbim de costuri destul de mare pe care municipalitatea le suportă pentru capturare, transport, îngrijire, hrană, tratamente, sterilizare. Şi echipele de hingheri întâmpină probleme din cauza unor aşa-zişi iubitori de animale. Nu mă refer la asociaţiile de profil, care chiar ne ajută, ci la ieşenii care se opun capturării câinilor şi aducerii lor la padoc”, spune dr. Rotariu.

În ceea ce priveşte faptul că este semnalată permanent apariţia unor patrupede „noi” pe străzile din oraş, explicaţia este una singură: transporturile ilegale de animale. „Sună oamenii şi ne atrag atenţie că într-o anumită zonă a venit o maşină care a debarcat mai multe exemplare. În general, este vorba de zonele periferice. Până apare Poliţia Locală, maşina a şi dispărut”, spun angajaţii padocului. Aeroportul este una dintre zonele la care se face referire. Apoi, agenţii economici mari, gen Nicolina sau Fortus. „La Nicolina, a fost un caz în care un patruped a fost tranchilizat în stradă, după care a intrat în curtea fabricii. Portarul nici nu a vrut să audă de capturarea lui”, precizează aceştia.

Un alt loc, acelaşi job...
Părăsim padocul întrucât hingherii nu-şi pot permite să staţioneze prea mult. „Mergem din nou la Baia Comunală. Apoi, la o altă sesizare, în Tătăraşi”, spun aceştia. În cele din urmă, planul se schimbă întrucât, în zona Băii, comunitarii dispăruseră. În schimb, în Tătăraşi, la o casă părăsită, un câine alb, agresiv, le dă bătăi de cap hingherilor, fiind nevoie de două doze pentru capturarea acestuia. „Cam aşa decurge activitatea zilnică. E destulă muncă, alergătură... Nu putem spune că nu suntem plătiţi pentru ceea ce facem, avem sporuri”, mai spune Toma Mathe. Omul vorbeşte cu un calm atipic pentru un hingher, probabil şi datorită rutinei activităţii pe care o prestează, însă nu-şi poate ascunde stânjeneala provocată de întrebările noastre. Probabil, i se pare nefiresc să scrie cineva despre capturarea patrupedelor de pe străzi, lucru absolut normal într-un oraş de talia Iaşului. „Am fost muşcat de multe ori, dar face parte din job. M-am obişnuit”, ne mai spune acesta.

Ne despărţim convinşi de două lucruri. Primul, că interlocutorul nostru va continua să-şi facă meseria ani buni de-acum înainte, atât timp cât nu se va putea vorbi niciodată de capturarea totală a patrupedelor fără stăpân. Apoi, gândul ne zboară la tragedia din Herestrău, a cărei proporţii şi mediatizare a responsabilizat şi mai mult factorii implicaţi în activitatea de ecarisaj. Tudor DAMASCHIN

* * *
„Am fost muşcat de multe ori, dar face parte din job. M-am obişnuit” – Toma Mathe, angajat Salubris

* * *
Dintr-un total de 900 de locuri, padocul de la Tomeşti are la acest moment aproximativ 450 de „locatari”.