Poveşti de dragoste din lumi diferite

Poveştile de dragoste încep mereu la fel – cu o privire plină de admiraţie, urmată de un fior ce ne străbate întreaga fiinţă * simţi că eşti un tot cu omul pe care îl priveşti, că îl aşteptai demult şi că privirile lipite una de alta nu vor putea fi desprinse niciodată * aşa începe orice relaţie, indiferent de timpurile în care se înfiripă * diferită este doar abordarea, secretul seducţiei, care este altul pentru fiecare perioadă a vieţii

Mai cuminte şi mai curată! Aşa spun bunicii că era dragoste pe vremea lor. Chiar dacă erau la fel de tineri şi năbădăioşi ca şi nepoţii lor, respectul faţă de persoana iubită era la fel de mare ca şi dragostea. Poate şi din această cauză bunicii au ajuns la nunţi de aur, în timp ce multe cupluri din zilele noastre nu rezistă nici câţiva ani.
Dragoste pe vremea bunicii
În lumea satului, alesul sau aleasa o întâlneai ori la horă, ori la biserică. Era suficient să te prinzi în horă de mai multe ori în mâna aceluiaşi băiat ca să se nască o idilă. „Mi-am cunoscut soţul la horă în satul vecin. Ştiam din ce neam se trage, era din părinţi gospodari şi asta conta. Era frumos şi dansa bine. M-a atras imediat. Am dansat împreună, iar la câteva săptămâni a venit el la noi în sat la horă. Atunci am stat mai mult de vorbă. De fapt, dacă mă gândesc acum tot într-o vorbă am ţinut-o. Stăteam la poartă de vorbă, ne mai trimeteam unul altuia prin cunoscuţi câte o vorbă şi tot aşa. Mi-a împletit odată o coroniţă de flori, alte cadouri nu se acceptau pe atunci. Am vorbit jumătate de an şi apoi ne-am logodit şi am făcut nunta”, ne-a spus cu nostalgie mătuşa Maria Creţu, din Ştefan cel Mare (Vaslui).

Mica Unire în paginile istoriei

Armata, piatra de încercare!
Pentru cei mai mulţi tineri, armata a fost piatra de încercare, dar şi începutul unor relaţii durabile. Se scriau mii de scrisori, al căror parfum s-a păstrat viu peste ani. Între rânduri erau prinse pasiuni, temeri, speranţe. „Ne-am cunoscut din liceu. Eram doar prieteni la început, apoi a venit şi dragostea, pe când era el în armată. Am mulţi ani prima scrisoare în care mi-a spus că mă iubeşte. Pe atunci verificam şi de cinci, şase ori pe zi cutia poştală. Mama râdea de mine şi spunea că va plăti factorul să vină de două, trei ori pe zi. Când primeam scrisoarea, cântam prin casă, săream într-un picior. Erau nebunii, dar eram atât de fericită. Nu ne scriam mare lucru, să nu credeţi că vorbeam de lucruri îndrăzneţe cum fac acum cei tineri. Erau tot felul de prostioare, despre cunoscuţi, despre ce fac eu, ce face el, colegi lui de armată. ştiam de câte ori face instrucţie, ce mănâncă. Dar toate astea ne-au legat extraordinar de mult. Ca drept dovadă, acum la 40 de ani de la căsătorie, noi tot de mână mergem. Avem copii, avem nepoţi şi ne iubim ca în prima zi”, a zâmbit Viorica Marcu.
Aleile marilor iubiri
Ei, dar nu doar oamenii au amintiri, ci şi locurile. Dacă mergi agale pe Uliţa Lăpuşnenilor, din Iaşi, şi dai voie străzii pietruite să răsune, parcă auzi şi acum tropotul trăsurilor de la ferestrele cărora se zăreau duducuţe ascunse sub perdelele de muselină ori sub umbreluţele de dantelă. Alături le stăteau ofiţerii ţanţoşi în uniformele lor de paradă. Duminica şi în zilele de sărbătoare se răcoreau cu şerbet şi limonadă la „Tuflli”, cofetăria deschisă de elveţianul care a adus cofeturi străine în Târgul Ieşilor. Pe atunci, dragostea începea la bal ori pe aleile Uliţei Mari. Privirile furişate de după evantaie se aprindeau şi înroşeau obrajii duducuţelor, alături de care stăteau doamnele de companie că nu se cădea să iasă singure la întâlnire. Aşa era pe atunci. În timp, moravurile s-au mai schimbat, iar locurile pot vorbi despre dragoste în orice vreme.
Aleile Parcului Copou din Vaslui păstrează încă multe amintiri ale iubirii. „Plimbări, flori, scrisori de dragoste. Aşa cuceream fetele. Le scoteam la plimbare în Copou, le ofeream câte o floare şi dacă ne şi sărutam aşa mai cast, era eveniment. De obicei la ora 21.00, fata trebuia să o duci acasă, aşa că nici nu ne gândeam la alte prostii ca să zic aşa. Ne duceam şi noi la petreceri, dansam ca nebunii, dar nu ne drogam şi nici nu venea poliţia. Eu unul chiar mă consider norocos că am prins acele vremuri”, a spus Tudor Pascu.
Balurile erau vestite peste tot şi nu doar pentru întâlniri. Arhitectul Viorel Blănaru, din Suceava, şi-a amintit o păţanie de-a tatălui său, petrecută prin anii '40. „Tata a fost scos din sală pe ritm de marş pentru că a refuzat să o lase mama să danseze cu un alt tânăr. Ei nu erau căsătoriţi pe atunci, iar mama era o femei frumoasă. Venise de la Iaşi pentru că urma să se căsătorească cu tata. Pe atunci, dacă două cupluri se întâlneau pe ringul de dans, şi unul dintre parteneri vroia să schimbe partenera, trebuia să-l atingă uşor pe umăr pe bărbatul care dansa cu femeia. Cumva îşi cerea voie. Dacă era refuzat de partenerul domnişoarei, atunci putea să oprească muzica şi să ceară un marş pentru a-l scoate din sală pe cel care nu accepta schimbul. Era important să marchezi public ofensa”, a râs Viorel Blănaru. La sate, fetele mergeau la bal însoţite de mame. „Ca să dansezi cu fata, trebuia să-i ceri permisiunea mamei”, a completat Blănaru. La petrecerile de atunci, muzica nu răsuna dintr-un calculator, ci de fanfară şi erau vestite alămurile de la Bosanci.
Cum ne îndrăgostim?
Eii, da, bună întrebare, iar răspunsul vine de la suflet, de la nevoile lui. Oamenii sunt făcuţi să trăiască din şi pentru iubire, acesta este sentimentul care ne guvernează şi în lipsa căruia nu suntem compleţi. „Singura mea tehnică de seducţie - şi de fapt o numesc aşa doar de data aceasta ca să zâmbim şi să fim împreună în subiect, este manifestarea spontană a fiinţei mele, a adevăratei mele naturi. De cine mă îndrăgostesc?! Azi mă îndrăgostesc (şi nu rezum aceasta la relaţiile de cuplu, ci extind la afinităţi) de cel ce îmi permite să fiu eu însămi, sunt o fire foarte spontană şi vitală. Nu e simplu! Mă bazez într-adevăr pe legea rezonanţei”, a spus scriitoarea Shanti Nilaya, autorul unui volum de poezii dedicate iubirii şi femeii.
Întotdeauna ne îndrăgostim de cel ce poartă în istoricul său o lecţie comună cu noi, pentru că la nivel de suflete ne putem înţelege în toate privinţele şi dacă eu am de învăţat cum să fiu mai atentă la cei din jur, de pildă, desigur pot atrage un bărbat care să necesite o formă delicată de exprimare a acestui aspect, sensibilă atenţie.

Emblema tradiţiilor din Moldova

Seducţie în lumea 2.0
În timp, tehnicile de seducţie s-au mai schimbat şi chiar par a fi complicate. „În primul rând trebuie să te faci remarcată. Nu poţi să te duci aşa peste el. Să afli ce îi place, să te duci unde se duce şi el. Să te aranjezi în aşa fel încât să îi atragi privirea. Apoi să îl complimentezi. Cam asta e”, am aflat de la Diana, elevă în clasa a IX-a, din Vaslui. Se pot folosi foarte bine şi instrumentele online sau social media. „În primul rând îl abordezi pe Facebook după ce vezi cam ce-i place. Te bagi în vorbă şi din una în alta vă daţi întâlnire. Aici, depinde de fiecare. Apoi, poate fi o relaţie de durată, dacă vrei sau nu”, crede Mădălina, elevă în clasa a X-a. Însă nu pentru toţi este suficient. „Dacă îţi place de o fată, cred că cea mai bună mişcare e să o inviţi la un suc şi să te duci cu o floare. Am învăţat de la tata. La început am zis că e o chestie fumată, dar funcţionează. Fetele sunt sensibile la asta. Apoi, vezi ce îi place şi te combini. E simplu”, este convins Luca, elev în clasa a XI-a.
Cu toate că mulţi ar putea crede diferit, seducţia nu este ceva deloc dificil. Deşi în ziua de azi se vând tot felul de tehnici, soluţii şi idei, care mai de care mai ciudate, la bază totul ţine doar de câteva chestii simple - încredere în sine, self-esteem şi o atracţie reală faţă de persoana care te atrage. „Tehnicile sunt multe şi le poţi găsi pe siteuri. Am încercat şi eu multe, unele funcţionează, altele nu. Depinde mult de persoana cu care eşti, de dispoziţia de moment. Dar, din punctul meu de vedere, nici o tehnică nu te va duce prea departe, nu te va transforma. Dacă vrei să fii cu adevărat bărbat şi să ai succes trebuie să începi de la cel mai simplu lucru: acceptă-te şi iubeşte-te aşa cum eşti, cu calităţi şi defecte. Atunci vei întâlni şi femeile care te vor iubi pentru ceea ce eşti”, este convins Tiberiu (28 de ani, manager marketing).
Nu putem încheia povestea fără a spune că dragostea, odată câştigată, trebuie hrănită. Dacă vrei să ai un partener cât mai mult timp trebuie să ai grijă ca fiecare secundă petrecută împreună să fie un festival al iubirii, să înveţi limbajul tăcerii şi să laşi loc sufletului să-l cuprindă pe cel drag fără să-i taie răsuflarea.

Cum e să fii hispter în Moldova

Dan CONSTANTINESCU

„Dacă în Univers comunicarea este atât de rapidă şi Lumina ajunge negreşit cu viteza sa, daţi-vă seama cum ajunge Iubirea de la unii la alţii, gândul, vorba, până la faptă. O metodă sigură în arta seducţie este ca în Oceanul de Iubire Infinită să rămâi deschis şi Iubirea te va găsi! Cel ce vibrează pe aceleaşi coordonate va apărea...” – Shanti Nilaya, scriitor

Cupluri celebre
Dragostea ne face pe toţi egali, nu are bariere şi este singurul sentiment pentru care suntem gata să sacrificăm totul. Există multe poveşti pasionale care au străbătut anii şi care şi astăzi sunt exemple de dăruire totală. Bonnie şi Clyde, celebru cuplu de gangsteri, a trăit şi o frumoasă poveste de amor. Ei au murit îmbrăţişaţi în timp ce încercau să scape de poliţişti. Auguste Rodin şi Camille Claudel au lăsat dovadă o serie de sculpturi care au arătat dorinţa pe care au simţit-o unul faţă de celălalt. Shah Jahan şi Mumtaz Mahal sunt cei de care se leagă istoria celebrului Taj Mahal. Mata Hari a trăit alături de Vadim Maslov o dragoste care o va ucide pe spioana dansatoare. Albumul iubirilor celebre continuă cu Napoleon şi Josephine, Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda, Cleopatra şi Marc Antoniu, Orfeu şi Euridice, Hamlet şi Ofelia, Mihai Eminescu şi Veronica Micle, Superman şi Lois Lane, Mihai Viteazul şi Velica, Alexandru Ioan Cuza şi Maria Obrenovici, Soliman Magnificul şi Roxana, ca să amintim doar câteva cupluri de vis.