Ghindele şi scoarţa de stejar tratează problemele digestive

De la stejar (Quercus robur), un arbore foarte cunoscut în pădurile din România, căruia i se mai spune şi gorun sau tufan, se recoltează doar scoarţa netedă a ramurilor tinere de trei-cinci ani, cu grosimea de până la 10 cm. Aceasta se extrage în perioada optimă din a doua jumătate a iernii, când scoarţa se desprinde uşor datorită începerii circulaţiei sevei, dar şi în lunile noiembrie şi decembrie, înainte de oprirea circulaţiei sevei.

 

Recoltarea constă în tăieri inelare la distanţe de 10-30 cm, care se unesc apoi printr-o tăietură în lung, iar fragmentele desprinse, în formă de tub, se usucă în strat subţire la căldură. Fructele stejarului (ghindele) au şi ele calităţi terapeutice, adunându-se toamna târziu. Datorită conţinutului ridicat de tanin, principii amare, săruri de calciu şi potasiu, scoarţa tânără şi ghindele ajunse la maturitate sunt tonice, antifebrile, având proprietăţi antitoxice şi antiseptice asupra florei microbiene la nivel stomacal. Coaja se întrebuinţează sub formă de fiertură, fiind recomandată în special pentru eliminarea hemoroizilor, diareei şi dizenteriei. De asemenea, coaja de stejar intră în compoziţia ceaiului antidiareic şi antiinflamator. În scop tonic, se ia dimineaţa pe nemâncate, dar şi seara, câte o linguriţă de pulbere de ghindă.

Infuzia din coajă de stejar este indicată şi împotriva febrei, în combaterea viermilor intestinali şi în tratarea rahitismului. Se poate combina şi cu urzică moartă, roiniţă sau ace de brad.

Remediu împotriva hemoroizilor

Se administrează în timpul meselor unul-două pahare de vin roşu în care s-au macerat 30 g de coajă proaspătă şi spălată, strecurându-se şi îndulcindu-se cu puţină miere. Tratamentul durează opt zile, repetându-se periodic. Ceaiurile din scoarţă de stejar ajută nu numai pentru tratarea colicilor abdominale, diaree, ci şi în cazul hemoragii interne şi ciclu menstrual abundent.

Pentru uz extern, ele se pot întrebuinţa sub formă de gargară în cazul amigdalitei, rănilor purulente, stomatitelor, durerilor de dinţi, faringitei şi hemoragiilor nazale (epistaxis). Băile cu decoct din coajă de stejar duc şi la vindecarea diferitelor boli de piele cu ulceraţii, degerături, hemoroizi, dar şi în transpiraţia excesivă a picioarelor şi a mâinilor.

Pentru tratament intern, în schimb, se prepară decoct din două linguriţe de coajă mărunţită la 200 ml de apă, care se fierbe timp de 20-30 de minute, din care se beau două-trei ceaiuri pe zi. Extern se utilizează un decoct concentrat din trei-patru linguriţe scoarţă uscată la 200 ml de apă care se fierbe o aceeaşi durată de timp. După care se răceşte şi se face gargară de trei-patru ori/zi sau se pun comprese, făcându-se băi de şezut.

Ghindele conţin amidon, uleiuri, săruri minerale şi vitamine, având rezultate excelente în combaterea diareei, pentru care se pune o linguriţă de ghindă făcută pulbere la o ceşcuţă de apă. Se amestecă şi se bea dimineaţa, pe stomacul gol. Din ghinda prăjită şi măcinată se poate prepara o „cafea” care ajută la normalizarea „scaunului” în caz de diaree, dar în egală măsură şi pentru tratarea anemiilor. I.TÂRNOVEANU