Mănăstirea Suceviţa

 Lângă Obcina Mare, pe un drum cu serpentine, coborâţi în valea Suceviţei, în satul şi la Mănăstirea Suceviţa. Este una dintre zonele cele mai pitoreşti ale Bucovinei, iar popasurile şi hanurile vă vor permite să zăboviţi mai mult în umbra brazilor.

Mănăstirea Suceviţa a fost construită spre sfârşitul secolului al XVI-lea şi se consideră a fi cel mai întărit complex mănăstiresc din zona Moldovei, deoarece a avut rolul de a apăra familia Movileştilor şi averile lor. Ion Neculce mărturisea că în mănăstire încă mai sunt încăperi din vechea casă domnească şi beciuri în care a stat ascunsă averea.

Acest lăcaş sfânt a fost construit în urmă cu patru secole, ca o cetăţuie unde să nu poată intra nici un duşman. Mănăstirea este una dintre comorile Bucovinei, cu zidurile şi turnurile sale şi cu picturile care îi acoperă pereţii.
Mănăstirea are în vecinătatea sa biserici precum Putna, Moldoviţa, Humor şi Dragomirna, a căror valoare istorică este inestimabilă. Aceste monumente au în comun picturile de pe ziduri, în care personajele prezentate sunt îmbrăcate în portul localnicilor.
Despre Suceviţa se spune că reprezintă „testamentul artei moldoveneşti”. Incinta fortificată şi biserica zveltă, cu picturile exterioare, amintesc de ctitoriile lui Petru Rareş, chiar dacă biserica este mult mai târzie.
Tradiţia spune că ar fi existat încă din secolul al XV-lea un schit de lemn atribuit călugărului Pahomie, pe locul căruia Gheorghe Movilă, cel mai vârstnic dintre fraţii Movileşti, ar fi înălţat o biserică de zid. Mănăstirea este ctitorita fraţilor Movileşti: Gheorghe, Ieremia şi Simion.
Între anii 1582 – 1584 a fost construită Biserica Suceviţa, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din nordul Moldovei.

Muzeul mănăstirii adăposteşte piese de excepţie, printre care broderii liturgice datând din secolul XV, mobilier marcat de influenţa orientală, manuscrise ferecate în scoarţe de lemn şi argint aurit, icoane.
O legendă spune că pentru a-i fie iertate păcatele, o femeie a cărat cu carul ei cu boi, vreme de trei decenii, piatra necesară pentru a fi ridicată actuala construcţie.

În timpul domniei lui Ieremia Movilă, a fost pictată biserica atât în interior, cât şi în exterior. Pictura care se păstrează în forma originală, a fost realizată de către doi pictori din Moldova, Sofronie şi fratele său, Ioan Zugravul. O altă legendă spune că motivul pentru care o parte din mănăstire a rămas nepictată este că zugravul a căzut de sus, de pe scară, şi a murit. Cât despre culorile de pe zidurile acestor mânăstiri, se spune că, pe vremea lui Ştefan cel Mare, erau trimise zugravilor butoaie cu ţuică de prune. Deoarece ei nu reuşeau să bea atât de mult, foloseau ţuica în amestecul culorilor. Aşa s-ar explica faptul că picturile încă sunt într-o stare bună, deşi a trecut mult timp de când au fost realizate.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic
0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3009