Rezervaţia Reghiu Scruntaru

 Judeţul Vrancea este aşezat în zona de S-E a ţării, la curbura Carpaţilor Orientali, reprezentând judeţul de legătură dintre cele trei provincii istorice: Moldova, Ţara Românească şi Transilvania. Mulţumită poziţiei sale geografice, judeţul conţine toate formele de relief, armonios îmbinate, podgoriile situându-se pe primul loc în ţară, atât ca suprafaţă, cât şi ca producţie.
Protejarea mediului este una din marile provocări adresate României. Dacă în perioada comunistă, dezvoltarea ţării a fost promovată fără a se lua în seamă sănătatea mediului, astăzi, acţiunea de protejare a mediului înconjurător are dimensiuni crescânde. Astăzi, astfel de rezervaţii protejate apar peste tot pe teritoriul României, una dintre acestea fiind şi Rezervaţia vrânceană Reghiu Scruntaru.
Aceasta este o rezervaţie mixtă ( geologică, paleontologică, botanică şi peisagistică), având o suprafaţă de 95, 7 hectare.

Rezervaţia impresionează prin frumuseţea dată de numeroasele cascade de aici, dar şi de nenumăratele specii de plante. Zona are şi o valoare ştiinţifică deosebit de importantă, prin faptul că aici s-au descoperit resturi ale fosilelor nevertebrate din Miocen.
Încă din comuna Reghiu se înalţă semeţi pereţii înalţi, cu roci dispuse aproape vertical, pereţi numiţi „zidurile uriaşilor”. Astfel de forme de relief se mai întâlnesc şi în Bulgaria, pe valea Iskerului.
De la confluenţa Milcovului cu pârâul Regiu, pătrundem în aria Rezervaţiei Reghiu-Scruntaru, aşezată pe ambele maluri ale Milcovului. În acest sector, peisajul este dominat de vârfurile Curmăturii de 710 metri şi vârful Cicerei de 551 de metri. Aspectul sălbatic al zonei este accentuat de pâraiele Vâlcelei şi Predei, ce secţionează versantul drept al Milcovului.

În anul 1963, aici a avut loc un eveniment ştiinţific extrem de important: datorită eroziunilor de pământ, aici au fost descoperite depozite fosilifere ce conţineau resturi de mamifere, printre care se numărau şi strămoşii elefanţilor de astăzi, ai porcilor mistreţi, cămilelor, rinocerilor, antilopelor şi chiar urme de balene preistorice şi scoici de mare uriaşe.
În anul 1995, specialiştii speologi au descoperit, printre altele şi o coastă de balenă, încastrată într-un bloc de gresie. Specialiştii au explicat descoperirile prin faptul că zona a beneficiat de o climă extrem de blândă.
Rezervaţia Reghiu-Scruntaru se află în imediata apropiere a localităţii Andreiaşu de Jos, unde se află bine-cunoscutul „Foc Nestins”, alt loc pe care vă invităm să-l vizitaţi.
„Focurile Vii” sunt situate în Subcarpaţii Vrancei, pe malul drept al Milcovului, la o altitudine de 430 de metri. În anul 1973 s-a decis înfiinţarea unei rezervaţii geologice aici, cu o suprafaţă de 12 ha. Gazele ajunse la suprafaţă ard singure sau pot fi aprinse, generând flăcări colorate, cu nuanţe de galben, roşu şi albastru. Flăcările ating înălţimi de până la 50 de cm, iar în timpul cutremurelor depăşesc chiar şi 2 m.
Ţinutul Vrancei poate fi, aşadar, destinaţia ideală de vacanţă, pentru cei fascinaţi de frumuseţile naturii.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 4277

Sursa foto: skytrip.ro