Salina Turda

 Situată în zona Durgău-Valea Sărată, în partea de nord-est a oraşului Turda, Salina este recunoscută ca fiind una dintre cele mai spectaculoase destinaţii turistice din lume. Zăcământul de sare de aici atinge o suprafaţă de aproximativ 45 km2, grosimea medie a stratului de sare fiind de 250 m, iar rezerva geologică estimată fiind de 38.750 milioane tone.

Formaţiunile de sare din bazinul Transilvaniei au peste 13 milioane de ani vechime, zăcământul de la Turda aparţinând aşa-numitului aliniament de vest, ce începe din Maramureş, în nord, până în zona Sibiului, la sud. Aceluiaşi aliniament îi aparţin şi zăcămintele Ocna Dej, Sic, Cojocna, Valea Florilor şi Ocna Mureş.

Nu există mărturii arheologice, dar se presupune că exploatarea sistematică a sării la Turda a început în perioada ocupaţiei romane în Dacia. Existenţa exploatării depozitului de sare de la Turda este menţionată documentar pentru prima dată, în anul 1271, într-un document ce aparţine cancelariei maghiare, act prin care se dona „ocna de sare de la Turda”.

Despre Ocna din Turda avem informaţii detaliate, ce datează din anul 1867, informaţii descrise de mineralogul Johann Fridwaldszky în „Minerologia magni principatus transilvaniae”. El spune despre salina din Turda că la acel moment era cea mai cunoscută din răsăritul Europei. „Ocnele de la Turda numără cinci puţuri mai importante, dintre care primul se numeşte cel de sus, al doilea cel de jos, al treilea numit Cojocnean, al patrulea Terezia, iar al cincilea Sf. Anton. (...) Amestecul sării cu pământ se micşorează din zi în zi, încât în curând se va scoate numai sare curată... Puţul numit Terezia are diametrul de 26 de stânjeni, iar înălţimea de 35 de stânjeni. Cel mai nou puţ al Sf. Anton are dimensiunile pe măsura celorlalte”...

Tot de la Johann aflăm că aici exista o ocnă mai mare şi mai veche, ce a fost închisă în anul 1762, deoarece era în pericol de a se surpa.

Importanţa Salinei Turda a început să scadă după anul 1840, nefăcând faţă puternicei concurenţe venite din partea Ocnei Mureş, în scurt timp salina Turda devenind o rezervă a celei din Mureş.
Pentru uşurarea transportului sării, în anul 1853 s-a construit o galerie de transport ce pornea din Turda Nouă, galerie cu o lungime de 917 metri, numită „Franz Iosif”. Producţia de sare creşte foarte mult în timpul primului război mondial, după 1918 intervenind declinul activităţii minei, punctul culminant fiind închiderea acesteia în 1932.
Mina va fi redeschisă şi utilizată ca adăpost antiaerian în timpul celui de-al doilea război mondial, iar între 1950 până în anul 1992 a fost deschisă în scop turistic, primii 526 m ai galeriei de transport Franz Iosif fiind folosiţi ca depozit de brânzeturi.
Renovată în anul 2008 şi redeschisă în scop turistic în 2010, salina reprezintă un impresionant obiectiv de renume european.
La Turda, mai puteţi vizita Castrul roman Potaissa din zona Cetate, Palatul Princiar (Muzeul de Istorie) sau Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 4943.

Sursa foto: wikimedia.org/ Cristian Bortes