Sânpetru - Brașov

 Iniţial numită Sânt Petru, şi cunoscută în dialectul săsesc ca Pittersbarch sau Pitersbary, localitatea Sânpetru se află la o distanţă de 3 km de municipiul Braşov. Aşezarea braşoveană a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1240, sub numele de Mons Sancti Petri, însă se presupune că aceasta a fost înfiinţată mai devreme, pe timpul stăpânirii teutonice de către de către „grupul celor 100” de prejmereni.

În urma unor cercetări s-a constatat că dielectul celor din Sânpetru se aseamănă cu cel al populaţiei din părţile Rinului. Se presupune aşadar că, locuitorii iniţiali ai Sânpetrului au dat numele localităţii în amintirea ţinutului de unde au plecat. ţărani liberi, au adus aici odată cu ei cele mai avansate metode agrotehnice ale Evului Mediu.

În secolul al XIII-lea, este ridicată şi biserica de pe dealul Sânpetrului. Construită în stil romanic şi după planul unei basilici cu trei nave, aceasta era înconjurată de ziduri puternice care atingeau înălţimi de până la 8 metri. Tradiţia leagă începuturile construcţiei de prezenţa teutonilor, care la acea vreme ocupau ţara Bârsei, iar încheierea ei se presupune că ar aparţine călugărilor cistericieni, care preiau şantierul după izgonirea Ordinului Cavalerilor Teutoni.

În anul 1432, satul suferă de pe urma unei invazii turceşti care distruge mare parte din aşezare. În acelaşi secol, sânpetrenii ridică zidurile din jurul bisericii, întărind incinta cu 5 turnuri de apărare şi un şanţ cu apă. În tradiţia populară circulă o legendă cunoscută sub denumirea de Acul încăpăţânat. Se spune că atunci când turcii au cotropit ţara Bârsei au trecut şi prin Sânpetru. Însă oamenii din sat s-au refugiat între zidurile bisericii fortificate, apărându-se astfel împotriva duşmanilor. Când muniţia apărătorilor se sfârşi, turcii îndrăzniră şi mai mult şi se apropiau din ce în ce mai mult de fortificaţie.
Mândru, Paşa stătea pe o bancă peste drum şi dădea porunci supuşilor pentru a cuceri cetatea. Saşii văzură toate acestea cu teamă crescândă, însă nu puteau să se apere, deoarece terminaseră toate gloanţele. Atunci, o săsoaică curajoasă luă cel mai mare ac de argint din basmaua de pe creştet şi îl introduse forţat într-o flintă. Îl ochi apoi pe paşă, şi din fericire îl şi nimeri, acesta căzând mort. Turcii văzându-şi conducătorul la pământ, o luară la fugă care încotro, şi astfel, saşii scăpară de primejdie.
Sânpetru este din nou încercat, în 1625, când un incendiu de mari proporţii distruge arhiva satului, şi mai apoi în 1658, când este atacat iarăşi de turcii nemiloşi. În 1713 turnul – clopotniţă al Bisericii se prăbuşeşte fiind reconstruit mulţi ani mai târziu. În 1795, încep lucrările la noua biserică, de această dată stilul predominant fiind cel neoclasic.

Turnul clopotniţă amplasat în partea estică a fost ridicat în 1817. Ceea ce îi conferă unicitate este capela funerară Caporis Christi de la 1400. Aceasta are o valoare incontestabilă, fiind cel mai valoros element al bisericii. Capela cuprinde un ansamblu de pictură murală gotică cu ecouri italiene sau cu influenţe ale şcolii pragheze de pictură de la sfârşitul secolului al XIV-lea. Reproducerea Arhanghelului Mihail de la Sânpetru este una unică în Ardeal, acesta fiind aici prezentat conducând cetele de îngeri înarmate şi alungând diavolii, pe când iconografia îl prezintă cel mai des ca pe un ucigaş de balauri. La 25 august 1937 ia aici naştere prima şcoală de instructori planorişti din România, pe aerodromul de la Sânpetru.

Biserica Fortificată din Sânpetru este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Depresiunea Braşovului, pe care nu trebuie să îl rataţi dacă vă aflaţi în apropiere. Aici mai puteţi vizita şi biserica ortodoxă, rezervaţia naturală Dealul Lempeş. Puteţi practica şi planorism, în Sânpetru existând Aeroclubul „Iosif Silimon”.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3433.

Sursa foto: wikimedia.org