Strada Lăpuşneanu

Fosta uliţă închinată domnitorului Alexandru Lăpuşneanu, bogată şi înzestrată cu numeroase clădiri frumoase, ştirbită mai apoi de războaie şi de sistematizarea comunistă din anii 1980, se întindea de la Băcănia „Ermacov”, azi Blocul Amandina, până în colţul străzii Carol.

Locul de plimbare duminicală şi de întâlnire a tinerimii ieşene, cu vestitele magazine şi ispititoarele localuri cu podiumuri pentru spectacole, se mai numea Strada Veseliei sau Strada Muzicii. Odinioară, unde se află astăzi Grădina Corso, se afla vestita Hală de Bere, unde licoarea de malţ şi hamei ţâşnea spumoasă pe ritmurile tarafului lui Ionică Barbu, nepotul lui Barbu Lăutaru.

Mai în josul străzii putem admira încântătorul Muzeu al Unirii, în clădirea ce a fost proprietate a Cantacuzinilor, apoi reşedinţă domnească pentru Alexandru Ioan Cuza cu soţia sa Elena.

Pe vremea lui Eminescu, acolo unde astăzi se află parcarea din faţa Hotelului Astoria, se afla Cofetăria italiană Passini, un loc foarte frecventat şi de militari. Spre nord, se afla Grădina Primăriei, ce dispunea de o scenă pe care evoluau trupe de tineri actori din cadrul Teatrului Naţional. Chiar M. Eminescu le-a dedicat acestora, fiind încântat de reprezentaţiile lor, o cronică în „Curierul de Iassi”, în care le laudă spectacolele.

Ceva mai sus, spre Bulevardul Independenţei de astăzi, Strada de Sus de odinioară, se afla cârciuma lui Barothi, unde se strângeau poeţi, actori, gazetari şi mulţi alţi oameni literaţi ai acelor vremuri.
Urmau apoi câteva bodegi animate de mici tarafuri, unde ieşenii sorbeau berea venită cu butoaiele. Nu puteau lipsi de pe strada Lăpuşneanu nici magazinele muzicale. De altfel, o mare parte din colecţia Muzeului Tehnic din cadrul Palatului Culturii şi-a făcut pentru prima oară aici apariţia.

Chiar dacă astăzi a rămas doar locul unde exista clădirea, pe Lăpuşneanu a luat fiinţă şi Filarmonica. În anul 1942, un grup de 23 de intelectuali, pun bazele acesteia, în cadrul Conservatorului de Muzică şi Arte Dramatice. Clădirea se afla pe locul Grădinii Corso şi a fost distrusă de bombardamentele din timpul Războiului.

Anii ce au urmat au transformat strada într-una plină de magazine muzicale, care mai de care mai elegante, toate cu difuzoare deasupra uşilor, pentru a atrage atenţia trecătorilor.

Războiul şi venirea comunismului au distrus frumuseţea străzii, care a intrat într-un con de umbră. A fost declarată stradă pietonală abia în anul 2005, prin eforturile primăriei şi ale Asociaţiei „Alexandru Lăpuşneanu”, au fost instalate băncile „făurite” în stil de epocă.

Nu putem trece pe Lăpuşneanu fără a trece pragul Galeriilor Anticariat. Acestea au luat fiinţă în 1992, găzduind în permanenţă lansări de carte şi alte activităţi literare. În cadrul Anticariatului se găsesc numeroase tablouri vechi, icoane, cărţi, bronzuri, porţelanuri, cristaluri, bijuterii sau orologii. De asemenea, aici se găseşte şi fostul Palat al Telefoanelor, astăzi centru cultural şi educaţional. Înfiinţat în anul 1927, este cunoscut sub numele de Clădirea Romtelecom.

Biserica Banu, ctitorie a boierului Savin Banul din anul 1709, construită pe la 1800 din piatră, nu o putem omite, un important lăcaş de cult, ce îmbogăţeşte peisajul arhitectural al Iaşului.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 2243.