Borangicul revine la Iași. Un metru de mătase costă zeci de euro

* o lansare de carte programată la Muzeul Mitropolitan Iași readuce în atenție un material care aproape a dispărut din gospodăriile românești -- borangicul * materialul fin pornește de la viermele de mătase, iar întregul proces, de la cocon la războiul de țesut, mai este păstrat astăzi în foarte puține locuri

„Rugă pe fir de borangic”, cartea semnată de meșterul popular Liliana Starciuc-Beleniuc din Ungheni, va fi lansată sâmbătă, 12 septembrie, de la ora 12.00, în Sala Baptisteriu a Muzeului Mitropolitan din Iași. Dincolo de carte, evenimentul deschide însă o poveste economică și socială mai puțin cunoscută: ce a rămas din sericultură, cine mai lucrează mătasea naturală și cât valorează astăzi borangicul.

De la icoanele cusute la cartea lansată la Iași

Liliana Starciuc-Beleniuc nu vine dintr-o școală clasică de arte. Este licențiată în Drept, iar atelierul său de la Ungheni, în Republica Moldova, s-a dezvoltat dintr-o pasiune pentru broderie, icoane și costumul tradițional. În 2018 a transformat această preocupare într-o afacere, LILIART. Atelierul lucrează cu materiale naturale, între care borangic, in, bumbac și cânepă.

Legătura cu zona religioasă este mai veche decât volumul lansat la Iași. Artizanul a început să brodeze icoane în jurul anului 2010, iar în 2024 colecția sa depășea 55 de piese. Unele lucrări au fost dăruite bisericilor și mănăstirilor. Atelierul din Ungheni funcționează, astfel, la granița dintre meșteșug, artă religioasă și mică economie locală.  În dezvoltarea acestei afaceri au intrat și bani europeni. LILIART a primit prin programul EU4Moldova un grant de 25.000 de euro, folosit pentru echipamente care au permis creșterea productivității și diversificarea produselor.

Borangicul adevărat începe cu frunza de dud

În sensul tradițional al cuvântului, borangicul nu este pur și simplu o pânză subțire de mătase. Firul se obține din gogoșile viermilor de mătase, iar în gospodăriile țărănești insectele erau crescute cu frunze de dud. Gogoșile erau apoi prelucrate, firul depănat, tors și țesut. Din borangic se făceau în special marame, dar fibra intra și în cămăși de sărbătoare, ștergare sau alte textile.

România păstrează totuși resursa biologică. Stațiunea de Cercetări Sericicole Băneasa conservă un fond genetic de 84 de rase, linii și hibrizi de Bombyx mori. Iar sericicultura este încă prezentă în sistemul de subvenții agricole. Pentru sprijinul din 2026, un crescător trebuie să obțină minimum 15 kilograme de gogoși crude pentru fiecare cutie de 10 grame de ouă de viermi de mătase.

Un metru de mătase poate trece de 280 de lei

Și prețul arată cât de departe este borangicul de statutul de material obișnuit. În septembrie 2026, materiale comercializate drept borangic din 100% mătase costă aproximativ 263-288 de lei metrul, în funcție de structură și gramaj. Nu trebuie confundate însă automat cu pânza produsă integral în gospodărie, de la viermele de mătase până la războiul manual.

La atelierul care păstrează întregul proces tradițional, prețurile produsului finit sunt mult mai mari: o ie din borangic realizată manual este listată la aproximativ 1.500-2.300 de lei, iar maramele ajung la 2.000-3.000 de lei.

Astfel, lansarea de la Muzeul Mitropolitan din Iași depășește cadrul unei simple întâlniri literare. În spatele titlului „Rugă pe fir de borangic” se întâlnesc munca femeilor, religia, costumul tradițional și o materie primă care a trecut, într-o singură generație, din gospodărie în zona patrimoniului rar.

Maura ANGHEL