Profesorii de mâine, între vocație, salarii și dezamăgire

* patru din zece profesori se gândesc să renunțe la catedră * presiunea părinților, epuizarea și dificultățile de gestionare a claselor transformă o profesie construită pe vocație într-o alegere tot mai complicată

Meseria de profesor nu mai înseamnă doar lecții, manuale și dragoste pentru copii. Înseamnă birocrație, părinți care contestă autoritatea dascălului, elevi cu dificultăți de concentrare și o presiune profesională tot mai mare. La Iași, unde aproape 2.000 de candidați s-au prezentat anul acesta la titularizare, viitorul profesiei devine subiect de dezbatere la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, pe 27 și 28 octombrie.

Aproape 40% dintre profesori se gândesc să renunțe

Un studiu național realizat în 2026 de InIm Institute arată că 38% dintre respondenți se gândesc frecvent să părăsească profesia. Mai mult, 51% declară că se confruntă frecvent cu situații stresante, iar 14% prezintă risc de burnout. Doar o treime dintre profesori consideră că reușesc să păstreze un echilibru satisfăcător între serviciu și viața personală. Birocrația, suprasolicitarea și sentimentul că munca lor nu este suficient apreciată contribuie la această stare.

La Iași, 1.928 de candidați s-au prezentat la proba scrisă a titularizării din 2026, dintr-un total de 2.221 eligibili. După contestații, 58,73% dintre lucrările evaluate au primit note de cel puțin 7. Rezultatele arată interes pentru posturile didactice, dar nu spun câți absolvenți tineri intră efectiv în sistem și câți rămân după primii ani.

Dictatura părinților, o nouă presiune asupra profesorilor

Dincolo de salarii și volumul de muncă, relația cu părinții devine o problemă sensibilă. Profesorii trebuie să gestioneze nu doar comportamentul elevilor, ci și așteptările, nemulțumirile și intervențiile familiilor. Colaborarea firească dintre școală și părinți poate deveni conflict atunci când responsabilitatea educației este transferată exclusiv asupra dascălului. „Trăim aproape sub dictatura părinților. Mulți vin și ne spun să ne facem meseria, fără să accepte că educația începe și acasă. Copiii sunt tot mai agitați, suprastimulați de ecrane, au dificultăți de concentrare și tot mai puțină răbdare. Este din ce în ce mai greu să lucrezi cu ei, să le captezi atenția și să menții disciplina. Profesorul trebuie să fie dascăl, psiholog, mediator și uneori chiar părinte. Iar când ceva nu funcționează, vina cade aproape întotdeauna asupra lui”, a spus Iarina Popa, un profesor ieșean.

Problema nu poate fi redusă însă la comportamentul părinților sau la utilizarea telefoanelor. Lipsa sprijinului psihologic, clasele numeroase și timpul limitat pentru lucrul individual pot accentua dificultățile. Expunerea excesivă la ecrane ridică îngrijorări privind atenția și autoreglarea, dar nu explică singură problemele de comportament ale copiilor.

Viitorii profesori din Iași, față în față cu realitatea școlii

În acest context, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul UAIC organizează, pe 27 și 28 octombrie, între orele 18.00 și 20.00, seria de dezbateri „A fi profesor sau despre leadershipul profesorului. Repere de identitate profesională”. Studenții și masteranzii vor discuta despre identitatea profesională, relația cu elevii și responsabilitățile profesorului. Școala românească are nevoie de profesori bine pregătiți, însă formarea universitară nu poate compensa singură salariile considerate nesatisfăcătoare, lipsa de autoritate și epuizarea profesională.

Pentru generațiile care vin, vocația rămâne importantă. Dar vocația nu poate ține loc de respect, sprijin instituțional și condiții de muncă decente. Iar o școală care nu reușește să-și păstreze profesorii riscă să piardă tocmai oamenii de care are cea mai mare nevoie.

Teona SOARE